Poezie Intelepciunea...

INTELEPCIUNEA...



*****

Frica de Domnul e marea-nţelepciune,

Din ea izvoresc toate faptele bune.

Ea se-mpleteşte cu iubirea divină,

Şi se hrăneşte din sfântă lumină.



Nu-i diamant pur şi nici mărgăritare,

Cât înţelepciunea, să aibă valoare.

În faţa-nţelepciunii cristalul păleşte,

Şi strălucirea aurului se ofileşte.



Ca dup-o comoară de vei căuta,

Înţelepciunea divină o vei afla.

Nimic nu se aseamănă cu ea,

Prin credinţă îţi dă priceperea.



N-o poţi cumpăra cu-n vas de aur,

Nici cu cel mai deosebit tezaur.

Nu se găseşte de cumpărat,

O găseşti la Slăvitul Împărat.



La înţelepciune ia bine aminte,

Cere-o de la Domnul fierbinte.

Roagă-te din inimă, cu putere,

Smereşte-te, primi-vei pricepere.



Vei înţelege ce-nseamnă frica,

Şi-nţelepciunea lumii-i nimica.

Desfătarea sufletului va fi cunoştinţa,

Teama de Domnul va mări chibzuinţa.



Celor ce cu foc cer înţelepciune,

Domnul le dă pricepere-n fapte bune.

Înţelepciunea călăuză spre-mpărăţie,

Şi-n inimă iubirea divină bogăţie.



Scriptura va fi o candelă vie,

Îndrumător spre cereasca glie.

În vremi de restrişte şi-ngrijorare,

Nu vei simţi lovitura cum doare.



Duşmanul nu va avea putere,

Căci Domnul va fi a ta mângâiere.

Uscând la cruce ramurile firii,

Îţi înfloresc bobocii neprihănirii.



Cu-nţelepciune poţi să biruieşti,

Alături lângă Domnul de trăieşti.

Vlăstar al neprihănirii cu fapte bune,

Credinţa-i comoara de-nţelepciune.



AMIN