Poezie Cand Dumnezeu din ceruri ne vorbeste

Cand Dumnezeu din ceruri ne vorbeste,

Se clatina pamantul cu putere,

Priviti in jur,luati aminte,

Sant catastrofe,ura si durere.



Se-nfurie si marea-involburata,

Oceanele izbesc,inghit pamantul,

E ura,e razboi ca niciodata,

Toate ne spun,ca vine Domnul,sa

judece pamantul.



In vremuri ca acestea tulburi,

Religia, cu obiceiuri si traditii e in floare,

Merg oameni bajbaind,nesiguri,

Merg pe drum rau,inspre pierzare.



Sant vremuri de sfarsit,de ura si prigoana,

Si necredinta ia avant mereu,

Mandria,clevetirea si minciuna,

Au loc fruntas,si supara pe Dumnezeu.



In vremuri ca acestea de sfarsit,

Veniti crestini sa ne unim in rugaciune,

Strigand la Domnul tare,deslusit,

El sa trezeasca,noi stand in post si rugaciune.



Ai mila Doamne,lucreaza cu putere,

Cu semne si minuni,din cerul Tau,

Trezeste omenirea,ce sta-n pacat si piere,

Impaca-i Tu cu Tine,puternic Dumnezeu.

Amin