Poezie POEM PENTRU VRĂJMAŞUL MEU

POEM PENTRU VRĂJMAŞUL MEU

21.03.2010 (2 Samuel 1:1-16)





În lacrimi stau la capul tău

Şi te-ngrijesc în boală,

Te văd rănit şi stins – ţi-e greu…

Şi faţa ţi-e de smoală.



La pragul morţii ai ajuns,

Învins de-o mare vină:

Tu, pe Isus nu L-ai pătruns

În Rugăciuni de milă…



A fost o vreme când, noi doi,

În cruntă vrăjmăşie,

Ne-am luat la trântă în noroi

Şi-n vorbe grele-o mie…



Tu nu m-ai vrut în umbra ta

Şi m-ai privit cu ură,

Invidia şi pofta rea

Le-ai mestecat în gură.



Eu, om cu frică de Hristos,

Dar om - deci tot cu vină,

Am stat pitit şi-s păcătos

Că nu te-am luat de mână…



Vrăjmaş, şi aprig, şi gelos,

De-ai fost - e a ta vină,

Dar eu nu te-am dus la Hristos

Şi azi ne plâng de milă…



Vrăjmaş ţi-am fost şi-mi pare rău,

Târzie-i tânguirea -

Iubirea era darul meu

Şi-am aşteptat pieirea.



Mă iartă, azi, vrăjmaşul meu,

Cel Judecat de Tată,

Că nu te-am dus la Dumnezeu

Şi-aveam în har răsplată…

N-am fost un om desăvârşit

Şi nici mai bun ca tine,

Am amânat pân’ la sfârşit

A noastră mântuire.



Tu pleci din viaţa-mi ca vrăjmaş

Iar eu, rămân în jale…

Mă iartă, Doamne, că sunt laş

Şi-am vrut a mea dreptate…



Când te-am iubit, tu m-ai lovit

Şi-n pumn mi-ai strâns cuvântul,

Azi, ai plecat nemântuit

Şi-ţi strâng în pumni pământul…



Ca David stau şi te jelesc

Şi lacrimi se usucă

Pe Saul - uns dumnezeiesc,

Viteaz căzut sub stâncă…



Căci Dumnezeu când ne-a vorbit,

Un timp a dat la toate.

Şi prin Isus ne-a mântuit!

Sunt pregătit de moarte?

AMIN.