Poezie Bucurii de Florii

De ne-ntrecut e bucuria de Florii,

Caci Creatorul urca spre cetate,

Smerit pe un asin inaintind

Sa-si viziteze fiintele create.



Dar de romani dorind eliberati

Noroadele L-au vrut ca Imparat,

Cuvinte mari si daruri I-au adus,

Insa Mesia trist a lacrimat.



Plini de mandrie ziduri aratau

Celui ce intai lumea o zidise,

Afland apoi cu toti, cutremurati

Caci necredinta spulber-a lor vise.



Lasati copiii, Domnu-a poruncit,

Cantand sa implineasca profetia,

Lumea sa strige, muntii si Marea,

Laude si osanale lui Mesia.



Smeriti si astazi sa Il laudam

Prin Duhul Sfant spre Cetatea promisa,

Pe Cel ce a venit din Vesnicii

Poarta din Ceruri sa avem deschisa.