Poezie Dor dupa Isus

Dor după Isus



Cand luna, stele se ivesc

Si noaptea-ncet se lasa,

Spre ceruri eu atunci privesc

Si-un dor adanc se lasa:



Mi-e dor de chipul Lui Isus

Mi-e dor sa-L vad in faţă

Să mă aplec în faţa Lui

Şi să-i spun tot, ce mă apasă.



Şi la picioare ca să-I cad

Cu inima şi fiinţa-ntreagă,

Ştiu că la tronul Său de har

Voi primi liniştea deplină.



Căci El e pacea mea mereu,

Când inima mi-e tulburată

El lacrimile mi-a cules

Şi-a adus iar zâmbetul pe faţă.



Căci El e Isus, pacea mea

Şi bucuria mea deplină

E desfătarea-n vreme grea

Şi izbăvirea in furtună.



In El mă voi încrede dar

În orice zi şi-n orice vreme

Prin vreme bună sau furtuna

El e alături, e la cârmă.