Poezie Pescuind cu Isus

A fost o noapte înfiorătoare,

Prea umedă, prea neagră şi prea grea,

Ce a cuprins în cruntă încleştare

Oameni şi mreje, valuri şi sudoare,

O luptă-ntre a putea şi-a nu putea.



Frânţi de-oboseală, storşi de orice vlagă,

Stăteau în barcă Petru şi ai lui

Nemaiputând la vâsle să mai tragă

Şi-n deznădejde vrând să înţeleagă:

De ce năvodu-i gol şi peşte nu-i?



Cu paşi tăcuţi s-a dus şi-această noapte

În clipocit de val ce-aduce val,

Ca un concert de murmure, de şoapte,

Şi-un orizont de foc şi pere coapte

Le-ntinde umbrele până la mal.



Dar este cineva acolo, oare,

Pe ţărmul trist, cu bolovani şi glod?

Da, sigur e, căci pune-o întrebare:

„Copii, aveţi voi ceva de mâncare?”

Şi singurul răspuns era-n năvod.



„Ia aruncaţi cu mreaja-n partea dreaptă!”

Necunoscutul de pe mal le-a spus,

Şi ,prin miracol, apăru deodată

Belşug de peşti, recoltă minunată,

Căci Cel ce-i îndruma era Isus.

***

Ai şi tu nopţi de zbucium şi sudoare

Când simţi că viaţa ţi-e un adversar?

Vâslind, ajuns-ai la epuizare

Într-un moment când şi speranţa moare,

Iar căutările ţi-s în zadar?



Alungă înnorările de jale

Când un eşec te-a pălmuit brutal.

Priveşte-ale speranţei vii petale,

Căci rezolvarea cauzelor tale

E la Isus, priveşte-L, e pe mal.



Amin

Vulcan, martie 2010