Poezie Bobul bun (1)

Erau zile cu ploi de primăvară

Sămânţa-ncet ieşi-ta din pământ

Firul crescând a devenit comoară

Comoară pentru omul ce-i flământ!



La fel plantă şi Domnul în grădină

Un pom s-aducă rod înbelşugat

El la-ngrijit cu mâna Cea divină

Să facă rodul bun de recoltat!



Vara e-ntoi, căldurile sunt mari!

Iar bobul copt aşteaptă recoltarea

Aşa aşteaptă ai Tăi slujitori

De pe pământ să îţi ridici averea



Să-I dudci de pe pământ pe toţi aceea

Care sau ostenit pe calea sfântă

Să-i duci o Doamne unde-i nemurirea

În ţara ce a fost făgăduită!



Căci pentru om Tu ai venit la moarte

Lăsând în ceruri slava şi puterea

Ca cei aleşi să poată avea parte

Cu Tine Doamne unde-i fericirea!



De-n viaţa ta au fost şi zile grele

Iar visul tău s-a spulberat pe drum

De-ai rătăcit pe drumurile rele

Vino chiar azi la Dumnezeu, că-I bun!



Poţi fi chiar tu bobul cei pus sub brazdă

Şi îngrijit de grădinarul sfânt

Iar spicul tău s-aducă multă roadă

Apoi să fii cules de pe pământ



Să fii purtat de vânt spre-o nouă lume

La locul pregătit de Dumneu

Acolo vei primi cerescul nume

Un nume sfânt ce-i dat de Fiul Său!