Poezie Gradina Eden

Gradina Eden,frumoasa gradina,

Cu liniste,pace,Prezenta Divina,

Cu pomi ce aveau roduri bogate

Si omul putea sa manance din toate.



Un singur pom,asezat deoparte,

Avea fructul oprit si ducea la moarte,

Dar tocmai acela era cel poftit,

Caci era frumos si era de dorit.



Omul a intins mana sa ia

Din fructul oprit pentru pofta sa,

Nici o clipa macar el nu s-a gandit

La pretul ce-avea apoi de platit.



O,Bunule Tata,ce mult a-ndurat

Omenirea intreaga pentru-acest pacat

Cand Adam si Eva au pacatuit

Dinaintea Ta Tu i-ai izgonit.



Si ai spus ca painea,Adam,sa si-o ia

Prin sudoarea fruntii si prin munca sa;

Spini si palamida sa creasca ne-ncetat,

Sa-si aduca aminte de al sau pacat.



In dureri sa nasca Eva ai sai prunci,

Ca sa isi aduca aminte atunci

De sarpele care,cu viclenia lui,

A facut sa piarda Gradina Edenului.



Dar,in bunatatea Ta,Doamne n-ai lasat

Pe om sa traiasca vesnic in pacat;

Ai trimis din ceruri un Mantuitor,

Pe Fiul Tau,Isus,Domn si Salvator.



Orisicine crede ca El a venit

Pe pamant sa moara si ca s-a jertfit

Pentru omenire si al sau pacat

Este mantuit si reabilitat.