Poezie Vine o zi (1)

Vine o zi



Vine o zi când Cuvântul te cheamă

Şi-ţi lasă-n păstrare o mică grăunţă,

În lumea ostilă şi tot mai grăbită,

Să-ţi fie-n nevoie divina ştiinţă.



Pe cumpăna vremii o ţii în veghere,

Sălaş din psaltire îi faci de cu zi,

Cu rouă de pleoape în zori să o uzi

Şi mijloc, nădejdea, încins cu putere.



Crescută în taină sămânţa rodi-va,

Cu urmă la tâmplă şi cută profundă,

Din râvna acelui ce-o ţine cu trudă,

Lumină să-i fie şi semn deopotrivă,



La ceas de nevoie când gongul răsună,

Păzit de un înger cuvântul răspunde

Şi-n zbor cumpănit aripa-ţi ascunde

Din firul sămânţei primit ca arvună.



Stăpân mistuit în a ochiului fulger,

Cel ce ţi-a dat în păstrare cuvântul

Întins la picioare îţi lasă ... regatul

Cuvintelor toate …cu pază de înger!



10.03.2010