Poezie Mama (12)

in negura uitarii curand am scormonit

si-am regasit franturi de vise, si mie teama

caci am fugit de-acasa asa cum mi-am dorit

si te-am lasat pe prispa plangand, o scumpa mama



au trecut multe ierni deatunci,si nu mai pot

sa stau printre straini in lipsa si cu teama

faradelegea mea o ierti;asa socot

caci apelez din nou la dragostea-ti de mama



tu inca ma iubesti si ma mai bagi in seama

dar oare Dumnezeu ma va ierta deplin?

a tale rugaciuni din inima de mama

azi au primit raspuns;iar eu acasa vin



fara Isus orice speranta , se destrama

caci numai EL e singurul ce poate da

nadejdea ca ne revedem ,o dulce mama

in tara cea de sus pe veci la dreapta SA