Poezie Ce bine e cu Domnul

Cu fruntea spălată de ploi

Spre cerurii înalţ azi privirea

Spălat, curăţat de noroi,

Aduse Isus nemurirea



Schimbat-am hainele rupte

Ce odată-n noroi s-au pătat

Cu hainele albe, curate!...

Pe care Hristos mi le-a dat



Luat-am cu mine candela

Ca drumul să-L văd desluşit

Să fugă de mine-ndoiala

La Domnul să merg ne-oprind!



Umplut-am candela îndată

Cu uleiul ce-l sfânt şi curat

Să văd eu cărarea trasată

Şi locul ce mi s-a creat



Urcat-am pe o stâncă înaltă

De strajă să stau neclintit,

Când Domnul va apare la poartă

Să-L văd şi apoi să-I deschid,



Să-L chem cu iubire la masă

Şi Lui bucuros să mă-nchin

Să-L rog să mă ducă acasă

Doresc eu cu El să rămân.



Pornind cu candela în mână

Spre cer am plecat bucuros

Pe cale spre cer e lumină

Căci vine cu mine Hristos!



De El nu mai vreau niciodată

Să fiu despărţit pe pământ

Cu El pe cărarea trasată

Voi merge spre locul meu sfânt!



Acel ce străbaţi tot pământul

Cu dor să găseşti fericirea

Spre ceruri ia-ţi astăzi avântul

Acolo tronează iubirea!



Să nu uiţii candela pe cale

Ulei să îţi cumperi pe drum

Căci poate vei trece prin vale

Ulei, nu se-află în scrum!



Ci du-te la acei care vând

Să cumperi ulei în candelă

Căci Domnul revine-n curând

Şi-atunci se dă tot la iveală!



Atunci, de ai candela plină

Spre cer vei porni bucuros

Pe cărarea ce urci e lumină

Căci cu tine pe drum e Hristos.



Cu fruntea spălată de ploi

De chinuri, necaz şi dureri

În cer vom uita de nevoi

Vom uita de a lumi poveri