Poezie Vesnicie

Eu m-am nascut sa nu mor pe vecie!

Viata mea transcede timpul planetar,

Cand trupul ingropat va sta sub glie

In asteptarea marelui final...



In duh eu voi strabate caile lactee,

Ma voi muta-n tinutul glorios,

M-oi odihni de luptele purtate,

De ocarile ce-am dus aicea jos.



Eu am sa port cu mine pe vecie,

Iubirea, ca trofeu aici desavarsit,

Ma voi desfata in sfanta partasie

Cu fratii scumpi cu care am vietuit.



Au fost aicea jos si boli si bucurie,

Lacrimi si dureri ce apasa greu.

Traind mereu desavarsirea in umilire

Eu sunt acum crampei din Dumnezeu.



In slava slavei, mana-n mana cu iubirea,

Biruitoare voi pasi peste trecut,

Si-am sa sarut umila, sfanta mana

Care fiinta trecatoare, tandari mi-a facut!



Zdrobirea, framantarea nu-i usoara,

E greu sa taci cand esti nedreptatit,

Dar aurul se curateste prin cuptoare

Si incet, incet ajungi desavarsit.



O vesnicie! Ma imbrac cu tine

Si stau acum la un pas de infinit,

Astept cu bucurie vocea ce o sa-mi spuna:

Acasa, in slava, bine ai venit!



amin 11.03.2010