Poezie Veşnica... primăvară

Veşnica... primăvară



Au venit... şi zile de Martie

Şi peste tot e cald şi soare,

Iar mlădioasa, verde salcie

Şi-expune mugurii în floare.



Parfumu-i scump, tonifiant,

Se-mprăştie-n miros plăcut,

Ca un balsam ce-i adjuvant

Spre existenţă-n mod tăcut.



Atâtea flori sunt pe câmpie

Care de care mai frumoase,

În inimi plantând…bucurie

Oricărui ins…ce le miroase.



În ne-ntrecutul covor verde,

În coloritul splendid, virgin,

Imaginea din ochi se pierde

În amalgam, de farmec plin.



Şi, o Doamne, câtă măreţie

Tu-ai pus în tot ce ai creat!

Şi cât-abilitate,-n măiestrie

În planul Tău, cel minunat!



Ori-ncotro, ţi-ntorci privirea

Se-observă sacra Ta lucrare,

Sperând ca astfel omenirea

Să vadă dragostea Ta mare!



Tu pentru om toate-ai creat

Existenţa, să-i fie frumoasă,

Şi de-a căzut, în greu păcat

Se va întoarce-odată acasă.



Şi-n veşnica... lui primăvară

Prin planul cel de mântuire,

El va vedea, din nou o ţară

Cu flori eterne-n primenire.



Flavius Laurian Duverna

09 martie 2010