Poezie reamintește-ți

Cuvânt de dragoste spre Tine

Când urmele mi-au devenit străine

De parcă eu n-aş fi umblat

Vreodată-n taină cu păcat



Parcă-am uitat...



Dar ai ales ca Tu să porţi o vină

Să Te îmbraci cu bezna grea peste lumină

Ca să păşesc din beznă spre altar

Ţărână cu suflare către har



Departe de amar...



Şi-ai alungat străine şoapte

Mi-ai aşezat o mână peste pleoape

Acum să văd ce lumina

Iubirea Ta mă aştepta



Şi-n taină mă ierta...



Tu ştii să îmi primeşti tăcerea

Căci ai tăcut ca să-mi înduri durerea

Şi ştii să-mi tălmăceşti cuvinte

De dragoste şi dor fierbinte



Iubire care nu mă minte...



Tu totul ştii şi eu primesc

Să mă cunoşti şi să gonesc

Mulţimea umbrelor ce au trecut

Şi Te-au numit NECUNOSCUT



Pe Tine, Cel ce m-ai născut...