Poezie love-ituri

Tu ne loveşti atunci când ne faci bine



şi-aştepţi să-ntoarcem celălalt obraz



în rana tăieturii dureroase



ţi-aşezi răsad pe-a timpului pervaz





pe urmă zile una după alta le-aşezi deasupra tăvălug



s-acopere răsadul, să-l îngroape



şi-ţi laşi tăcerea neagră ca o noapte să ningă-ntreagă pe deasupra lui





sub stratul rece al tăcerii Tale



noi îngheţăm de spaima sperieturii



trosnesc crăpările sentimentale



ca geamurile-n faţa loviturii





Tu ne loveşti ca să ne faci un bine



cum cuiu-şi creşte floarea sub ciocan



şi ca unirea lui să ţină bine



mai baţi un cui împodobit cu şpan