Poezie LA NUNTĂ (3)

Frumoşi ca florile râzând în glastră,

Aşa sunt astăzi fericiţii miri

Când înaintea Domnului şi-a noastră

Fac legământul tainicei iubiri.



Noi îi iubim şi le urăm fierbinte

Belşug şi fericire-n casa lor,

Iar mâna tare-a Bunului Părinte

Scut să le fie pentru viitor.



El să le fie stâncă şi tărie,

Mereu ocrotitor, mereu cu ei,

Căci este fericire-n căsnicie

Când funia este-mpletită-n trei.



Doar Domnul le oferă garanţie

Pentru o pace trainică-n cămin,

De-aceea ne rugăm ca să le fie

Izvor de pace şi de har divin.



Frumoşi ca florile râzând în glastră,

Aşa sunt mirii-n bucuria lor,

Şi îi încredinţăm prin ruga noastră

În braţul Tatălui ocrotitor.



Amin

.................................................



Florin şi Flavia

(Bistriţa, 25 august 2012)



Când Dumnezeu Şi-a-ncununat zidirea

Suflând viaţă-n lutul plămădit,

I-a mai făcut, pentru-a gusta-mplinirea

Şi a cunoaşte-n viaţă odrăslirea,

Un ajutor, pe cel mai potrivit.



Venind din Rai, avându-şi obârşia

În primul cuplu ce s-a consemnat,

Vedem cum se-nfiripă căsnicia,

Şi-avându-şi în iubire temelia

Uneşte-n veci femeie şi bărbat.



Paradoxal, dar dragostea uneşte

Până şi paralelele pe hărţi:

Vedem pe-a Sighetului cum porneşte

Şi tocmai la Agigea întâlneşte

Pe-a Bistriţei, venind din două părţi.



Acolo, undeva, pe ţărm de mare

S-a întâlnit cărarea lui Florin

Cu-a Flaviei, şi nu la întâmplare,

Căci rugăciunile însoţitoare

Le-au oferit şi scut şi ghid divin.



Ei sunt ai Domnului, Domnu-i iubeşte

Şi tot prin Domnul sunt aici, acum

Ştiind că-n căsnicie se porneşte

Cu-acelaşi Domn, care îi şi uneşte

Şi care îi va însoţi la drum.



Nuntim cu ei, părtaşi la bucurie,

Şi îi îmbrăţişăm, căci îi iubim,

Dar darul nostru, pentru veşnicie,

Să fie-o rugăciune-n clocot, vie,

În care dragostea să o-mpletim



Cerându-I Celui care dă, căci poate,

Pentru viaţa lor, pentru cămin,

Iubire, pace, pâine, sănătate,

Copii, succese în activitate

Şi locuri pregătite-n Cer, amin.





--------------------------------------------------

Cristi şi Bianca

(Moigrad-Porolissum SJ-20 mai 2012)



N-a fost nicicând Moigradul mai gătit,

Nici Măgura mai răsfăţată-n soare

Cuprinsă de azurul nesfârşit;

Aşa vor spune azi, în gând unit,

Cristi şi Bianca, cu înflăcărare.



Căci azi, la sărbătoarea nunţii lor,

Şi luna mai s-a întrecut pe sine,

Mai generoasă ca oricând cu flori

Care-ntr-o avalanşă de culori

Ţâşnesc în irizări diamantine.



Purtându-şi neprihana ca pe-un strai

Şi ca pe-o diademă bucuria,

Azi mirii, însoţiţi de-al lor alai,

Stau înaintea Celui ce din Rai

A întocmit pe veci căsătoria.



Când drumurile lor s-au întâlnit,

Şi ştim că nu-i nimic la întâmplare,

Deodată Clujul tot a devenit

Doar linie de start pe-un drum unit

Ce-a împletit cărare cu cărare.



Şi-acum în faţa Tatălui divin

Ce-i plin de dragoste şi îndurare,

Ei stau smeriţi, cu sufletul senin,

Şi-aşteaptă din al cerului preaplin

Să toarne sfânta-I binecuvântare



Iar noi, în dragostea ce le-o purtăm ,

Să ne unim cu toţi în rugăciune

Şi ceea ce noi nu putem să dăm

Dar le dorim, atunci când ne rugăm

Să cerem Celui ce dă daruri bune.



Azi a plecat o floare din Vulcan

Având altă grădină pregătită,

Iar Grădinarul, după sfântu-I plan

Îl va călăuzi pe Cristian

Şi floare fi-va sigur îngrijită.



Nuntim, părtaşi la bucuria lor,

Într-o explozie de curcubeie

Dorind ca, tot cu ei, în viitor

La Nunta sfântă să plecăm în zbor

Având decor de nuntă căi lactee.



Amin



---------------------------------------------------



Samuel şi Daniela

(Vulcan-19 mai 2012)



Luna lui mai ne bate-n geam cu flori

Şi-şi etalează-n jur acuarela

Dând farmec viu acestei sărbători,

Când se ivesc ai căsniciei zori

La Samuel şi-aleasa-i Daniela.



A fost un timp marcat în viaţa lor

Când paşii li s-au întâlnit pe cale

Şi totul devenea strălucitor,

Căci inimile lor porneau în zbor

Plutind cu ale dragostei petale.



Nu mai e Uricani şi nici Vulcan

Ci doar un drum mergând spre fericire

Prin sfere cu decorul diafan;

Aşa simt ei acum, şi nu în van,

Căci totul e posibil în iubire.



Dar pentru ca tot ceea ce-şi doresc

Pe drumul vieţii să se împlinească,

Acum, când amândoi la drum pornesc,

Să ne rugăm Părintelui ceresc

Ca în umblarea lor să-i însoţească.



De-aceea suntem astăzi lângă ei,

Împărtăşind aceeaşi bucurie,

Să ne rugăm fierbinte, cu temei

Ca funia să se-mpletească-n trei,

Domnul fiind cu ei în căsnicie.



Aşa că, haideţi toţi să înălţăm

O vie rugăciune spre Acela

Care răspunde-atunci când ne rugăm:

O, Doamne,-n mâna Ta încredinţăm

Pe cei doi miri:Sami şi Daniela.



Amin





--------------------------------------------------





Daniel şi Diana

(Turda, septembrie 2010)



Zidirea-ntreagă are-un început

Prin Dumnezeu, prin Cel ce-a zis: ”Să fie…!”

Şi proaspătului chip făcut din lut

I-a dat în stăpânire ce-a făcut

Dar l-a-mplinit doar când i-a dat...soţie.



Unirea-nfăptuită în Eden

Prin hotărârea Tatălui, contur da

La ceea ce a devenit peren

Căci al unirii-n dragoste refren

Se-aude până azi, şi-aici la Turda.



Şi ceea ce-a instituit Acel

Ce-mpărăţind Îşi poartă-n veci coroana,

Vedem, după edenicul model,

Aici, unde mirele Daniel

Alături stă de-aleasa lui, Diana.



Ei n-au uitat cum Clujul a-nflorit,

Gătindu-se parcă de sărbătoare,

Când drumurile lor s-au întâlnit;

Aşa vedeau, prin ceea ce-au simţit,

Ştiind că nu-i nimic la întâmplare.



Ceea ce au de spus aici, acum,

Este un DA, un DA care uneşte,

Şi-apoi ei vor pleca, dar nu oricum

Ci însoţiţi pe al vieţii drum

De Cel ce binecuvântând sfinţeşte.



Noi suntem lângă ei căci îi iubim,

Fiind cu ei părtaşi la bucurie,

Şi-n rugăciune vrem să ne unim

Ca ceea ce-şi doresc să le dorim,

Cerând Părintelui din Veşnicie.



Fiindcă Domnul dă celor ce-I cer,

Să cerem să-şi reverse Cerul mana

În al cotidianului paner,

Călăuzind pe drumul către Cer

Pe Daniel şi-aleasa lui Diana.



Amin





Beni şi Bianca

(Vulcan, mai 2010)



Natura s-a gătit de sărbătoare

Înveşmântată cu floralul strai

Şi în această mare de culoare

Chiar mirii, cu priviri strălucitoare,

Apar frumoşi ca două flori de mai.



Beni şi Bianca, luminoşi la faţă

Şi îmbătaţi de-al dragostei parfum,

Trăiesc a căsniciei lor prefaţă

Acum când se unesc pornind în viaţă

Mână în mână pe acelaşi drum.



E nunta lor, e bucurie mare,

Dar noi nu vrem doar să-i felicităm,

Ci Domnului să-i cerem cu ardoare

Să toarne sfânta-I binecuvântare

Şi-n braţul Lui să îi încredinţăm.



Să cerem Domnului să-i ocrotească,

Să binecuvânteze El căminul lor

În care pacea sfântă să domnească

Şi nicicând pâinea să nu le lipsească

Pe-un drum pe care li-l dorim uşor.



Să le dorim deci pentru căsnicie

Belşug şi pace, multe bucurii

Născute din iubire veşnic vie,

Iar peste toate-acestea să mai fie

Şi cristaline glasuri de copii.



Beni şi Bianca poartă-n ochii lor

Iubirea care-şi ţese tainic vraja

Şi de vor fi la fel şi-n viitor

Urcuşu-n viaţă le va fi uşor,

Iar primul lor urcuş este... spre Straja.



Amin

------------------------------------------------------



Iosif şi Diana

( Lupeni, aug. 2009)



Cu flacăra iubirii în priviri

Şi-n suflete purtându-şi neprihana,

Păşesc alături către împliniri,

Ţinându-se de mână, cei doi miri

Frumoşi şi tineri, Iosif şi Diana.



Ei azi trăiesc al împlinirii ceas

Când împreună îşi încep cărarea,

Alături, şi la bine, şi-n impas,

Dar orice drum are şi „primul pas”

Şi-acesta este BINECUVÂNTAREA.



Ştiind aceasta, noi, care-i iubim,

Să ne unim în rugăciune vie

Cerând din mâna Tatălui Divin,

Ca din al veşniciilor preaplin

Să toarne El cereasca bogăţie.



El să sfinţească azi unirea lor

Sfinţindu-le şi gândul, şi trăirea

Căci El le va fi călăuzitor

Şi scutul necesar, ocrotitor,

Dacă în trei se face împletirea.



Atunci avea-vor pace în cămin,

În inimi înflorindu-le speranţa,

Şi chiar când cerul nu va fi senin,

Cu braţ ocrotitor, Tatăl Divin

Îi va păzi, dându-le siguranţa.



Iosif şi Diana, fericiţii miri,

Frumoşi şi candizi se îmbujorează,

Primind urări, cu soarele-n priviri,

Dar o viaţă plină de-mpliniri

Le dă Acel ce binecuvântează.



Amin

----------------------------------------------------





Adi şi Lavinia

( Vulcan, august 2009)



Zidirea părea-n toată plinătatea

Când Domnul l-a făcut pe om din lut,

Însă văzând că-i rea singurătatea

L-a împlinit, făcându-i jumătatea,

Şi astfel căsnicia s-a născut.



Unirea de edenică sorginte

Care se-nfăptuieşte aici, acum,

Prin rugăciuni, prin sfinte legăminte

Şi-având liant o dragoste fierbinte,

Face din două drumuri doar un drum



Căci Adi şi Lavinia sunt mirii

Care păşesc senini spre viitor

Purtând în vistieria amintirii

Oradea, ce-i leagănul iubirii

Şi-al întâlnirii drumurilor lor.



Acolo s-a aprins acea scânteie

Ce-a generat al dragostei pojar

Într-o explozie de curcubeie

Şi-n urma căruia acum se-ncheie

Actul unirii, trainic şi plenar.



Suntem cu ei în părtăşie sfântă

Căci de unirea lor ne bucurăm

Şi pentru că este prezent la nuntă

Acel care din cer binecuvântă,

În braţul Lui să îi încredinţăm.



Să cerem Domnului în rugăciune

Să-i însoţească El necontenit,

Fiindu-le tărie-n slăbiciune,

Ferindu-i, astfel, de amărăciune,

Într-un cămin cu pace-mpodobit.



Noi ştim că Domnul nostru ne ascultă,

Iar Adi cu Lavinia vor fi

Păziţi de El când viaţa o înfruntă,

Dar mai dorim să fim cu ei la nuntă

Şi-n cer, cu Mirele din veşnicii.



Amin





----------------------------------------------





Răzvan şi Maria

( Vulcan, aug. 2009)



Suntem la nuntă astăzi în Vulcan

Şi-mpărtăşim cu toţii bucuria

Ce se degajă din acest prim-plan

Cu flori şi miri: el, mirele Răzvan,

Iar lângă el mireasa lui, Maria.



Azi drumurile lor se împletesc

Şi una le va fi de-acum cărarea;

Sunt tineri, sunt frumoşi şi se iubesc

Dar noi să cerem Tatălui Ceresc

Să dea El astăzi binecuvântarea.



El să le fie adăpost şi ghid

Iar mâna Lui, cu dragoste de Tată

Să le deschidă uşi care se-nchid

Şi-n jurul lor să le înalţe zid

Când marea vieţii e învolburată.



Să aibă pace sfântă în cămin

Şi-o binecuvântată bunăstare

Venită din al Cerului preaplin

Să fie pentru ei un dar divin

Căci Domnul nostru poate, vrea şi are.



Rugându-ne acuma pentru ei,

Să le dorim din plin credincioşie,

Căci dacă Domnul le va fi temei

Şi funia va fi-mpletită-n trei,

Viaţa lor va fi în armonie.



E ruga noastră azi la nunta lor,

Sfinţească-le Divinul căsnicia

Şi braţul Tatălui îndurător

Să fie pavăză în viitor

Pentru Răzvan şi-aleasa lui, Maria.



Amin





-------------------------------------------------





Dani şi Eliza

(Petroşani, aug. 2009)



La Petroşani e astăzi sărbătoare

Şi bucuria pare-a fi deviza,

Când vezi nuntaşi cu feţe zâmbitoare

Înconjurând perechea-ncântătoare

Unită-n Domnul: Dani şi Eliza.



Ei scriu a căsniciei lor prefaţă

Când azi la nuntă-ncheie legăminte,

Şi-astfel pornesc alături în viaţă,

Luând la drum a celor dragi povaţă

Şi dragostea Cerescului Părinte.



Ne bucurăm aici în părtăşie,

Venind cu daruri şi cu vorbe bune,

Urări la început de căsnicie,

Dar darul cu valoare-n veşnicie

Este să-i însoţim în rugăciune.



Să cerem Domnului să-i însoţească

Şi casa lor s-o binecuvânteze

Cu dragoste, cu pacea Sa cerească,

Cu bucurie-n duh, nepământească,

Iar drumul prin Cuvânt să-l lumineze.



Şi tot ca sfântă binecuvântare

Să cerem pentru ei belşug de pâine

Iar rodul mâinilor lor lucrătoare

Să crească, transformat în bunăstare,

Căci Domnul dă şi ce dă El, rămâne.



La Petroşani e astăzi sărbătoare

Şi bucuria pare-a fi deviza

Când fac în cor nuntaşii, mic şi mare,

A binecuvântărilor urare

Noii familii: Dani şi Eliza.



Amin



------------------------------------------------------



Octav şi Andreea

( Galaţi, mai 2009)



Nicicând n-au fost mai multe flori în mai

De când iubirea-şi cântă melopeea,

Şi pare-un curcubeu floralul strai

Ce face din Galaţi un colţ de rai,

Aşa cum îl văd azi Octav şi-Andreea.



Ei sunt azi miri, însă povestea lor

Începe, natural, cu...”a fost odată...”

Şi-a fost întâi un susur de izvor,

Apoi un val de Jiu, clocotitor,

Curgând spre Dunărea înspumegată.



Aşa s-au întâlnit, frumoşi şi buni,

Dar ştim că nu-i nimic la întâmplare

Căci fiind însoţiţi de rugăciuni

Ei avut alături, prin furtuni,

Mereu o mână călăuzitoare.



E mâna tare-a Tatălui divin

Care-n iubirea Sa nespus de mare

I-a aşezat aici, crin lângă crin

Şi dintr-al veşniciilor preaplin

Le dă cereasca binecuvântare.



De astăzi unul este drumul lor

Căci binecuvântând Domnu-i uneşte,

Iar noi să ne rugăm stăruitor

Să-i însoţească şi pe viitor

Cu binecuvântări Cel ce-i sfinţeşte.



Să aibă pace sfântă în cămin

Iar bolta vieţii lor mereu senină,

Belşug de pâine şi hambarul plin,

Şi toate-acestea printr-un har divin

Într-o viaţă dusă în lumină.



E nuntă la Galaţi şi luna mai

Le dăruieşte mirilor parfumul,

Dar le dorim ca un parfum de Rai

Şi-al binecuvântărilor alai

Să le-nsoţească totdeauna drumul.



Amin



---------------------------------------------------------



Claudiu şi Mădălina

(Vulcan, sept. 2008)



E toamnă doar în foi de calendar

Căci două inimi râd a primăvară

Unite-n clocot de-al iubirii jar

Şi dintr-al veşniciei nehotar

O binecuvântare se coboară.



E nuntă azi şi fericiţii miri

Trăiesc al căsniciei lor preludiu,

Iar focul arzătoarei lor iubiri

Arde la Mădălina în priviri

La fel ca şi în ochii lui Claudiu.



De astăzi unul este drumul lor

Căci, binecuvântând, Domnu-i uneşte

Iar noi să ne rugăm stăruitor

Să-i însoţească şi pe viitor

Cu binecuvântări Cel ce-i sfinţeşte.



Să fie pacea modul lor de trai

Şi bolta vieţii lor mereu senină,

Căminul lor să fie colţ de rai,

Şi-al binecuvântărilor alai

Să facă viaţa lor o viaţă plină.



O viaţă de belşug, viaţă de har,

O viaţă de-mpliniri în cele sfinte

Să fie pentru ei divinul dar,

Căci jertfa noastră pusă pe altar

E rugăciune sinceră, fierbinte.



E toamnă doar în foi de calendar

Că-n două inimi stăruie lumina

Şi parcă-i primăvară iar şi iar,

Pe-un drum cu flori, cu soare, cu nectar,

Pentru Claudiu şi Mădălina.



Amin



-----------------------------------------





Mugur şi Ioana

( Petroşani, mai 2008)





Azi, Mugur şi Ioana, luna mai

Vă copleşeşte cu a ei splendoare

Şi dintr-un curcubeu în evantai

Trimite toate florile-n alai,

Gătind a nunţii voastre sărbătoare.



E mare sărbătoarea ce-o trăiţi

Când inimile vă devin pereche

Şi când în faţa Domnului uniţi

Porniţi pe-al vieţii drum, nedespărţiţi,

Pe-o cale nouă, dup-o lege veche.



Noi suntem azi aici căci vă iubim

Şi călduros vă-mbrăţişăm frăţeşte;

Prin asta voia sfântă o-mplinim

Dar sentimentul absolut sublim

Este că Domnul Isus vă iubeşte.



Noi n-avem multe să vă oferim,

Dar vă încredinţăm în mâna-I sfântă

Şi-n rugăciuni o să vă sprijinim,

Căci tot belşugul vouă vi-l dorim

Din braţul Celui ce binecuvântă.



În inimi necurmate bucurii

Şi în cămin o nesfârşită pace,

O sfântă împlinire în copii

Şi, pas cu pas, venind din veşnicii,

Călăuzire-n tot ce voi veţi face.



Azi, Mugur şi Ioana, luna mai

Participă la nuntă cu parfumul,

Cu-a florilor paletă-n evantai,

Iar noi vă zicem ca floralul strai

Să vă îmbrace totdeauna drumul.



Amin



.----------------------------------------------------



Luci şi Simona

( Galaţi, noiembrie 2007)





Mirabila creaţie divină,

Când s-a ţesut atom lângă atom

Şi din Cuvânt a izvorât lumină,

S-a împlinit, a devenit deplină,

Atunci când Domnul l-a creat pe om.



Şi stabilind atunci Divinul Tată

Că solitudinea nu-i de dorit,

Cu-nţelepciunea Sa nemăsurată

A hotărât să-i facă de îndată

Perechea, ajutorul potrivit.



De-atunci şi până azi, pe-a vremii undă,

Acest miracol s-a perpetuat

Şi când torentul dragostei inundă,

O legătură tainică, profundă,

Uneşte-n veci femeie şi bărbat.



Avem exemplu viu aici de faţă:

Doi tineri, până nu de mult străini,

Astăzi pornesc alături în viaţă

Îmbujoraţi de-a dragostei dulceaţă

Şi chiar nimbaţi de ale ei lumini.



Nu vraja Dunării, curgând agale,

L-a smuls pe Lucian dintre Carpaţi

Şi nici proiecte previzionale

Cât faptul că poteca vieţii sale

Cu a Simonei se unea-n Galaţi.



Astăzi unirea lor e consfinţită

Şi Domnul e prezent la nunta lor;

Noi ne rugăm, dar Dumnezeu uneşte

Şi binecuvântează-mpărăteşte,

Fiindu-le lumină-n viitor.



Suntem părtaşi cu ei la bucurie,

Venind din patru zări ca invitaţi,

Dar ştim că vom nunti şi-n veşnicie,

Acolo unde timpul n-o să fie

Şi nici distanţe ca Vulcan-Galaţi.



Amin



--------------------------------------------------