Poezie Am fost Goliat… iartă-mă, Doamne!

AM FOST GOLIAT… IARTĂ-MĂ, DOAMNE!

28.02.2010 (1 Samuel 17:32-50)



În viaţa plină de-ncercări

A fost o vreme-n care,

Pierdut în crunte remuşcări

M-am tot minţit că-s tare…

Şi, prins în patima mândriei

Şi-a aroganţei fără seamăn

Mâncam din fructele trufiei

Şi cu cel rău eram un geamăn…



În viaţa plină de-ncercări

A fost o vreme-n care

Răpus de teamă şi frustrări

Pierdut am fost în zare…

Şi mă luptam în chinuri mari

Cu multele păcate

Şi biruiam ca Goliat:

Fără să am dreptate…

În viaţa plină de-ncercări

A fost o vreme-n care

Eu, Goliat din frământări

Pe David l-am văzut pe Cale.



Era micuţ, dar om semeţ,

Era modest, dar tare,

Era-mbrăcat fără vreun preţ,

Dar strălucea prin fapte!

Credinţa lui era Hristos

Şi în credinţa-i mare

Era şi blând, era milos

Şi-avea o armă tare:

Scriptura era piatra sa

Şi o purta cu cinste

Cuvântul când el îl rostea

Se-ntipărea în minte.



Cu el, Isus era la braţ

Şi Dumnezeu deasupra

Şi Duhul Sfânt îl lumina –

Cu toţi erau doar una!



Acea fiinţă ca un bob

Mi-a biruit mândria

Şi m-a făcut din rege, rob

Şi-i mulţumesc acuma!

El este David ce m-a-nfrânt

Cu-a lui credinţă-n Domnul,

El este frate şi păstor

Prin el cunosc eu Drumul.



Învins din poftele haine

Şi doborât din patimi,

Privesc zâmbind la Cel ce vine:

Este Isus din lacrimi.

Îţi mulţumesc, David al meu

Pentru sămânţa-nfiptă

Cu dragoste de Dumnezeu

În inima-mi zdrobită!

Îţi mulţumesc, Tată Ceresc

Că te-ai uitat la mine

Şi cu-ndrăzneală l-ai trimis

Pe David ca sfinţire.



Sunt pocăit şi botezat

Şi-s Nou Născut în Domnul

Iar Goliat a-ngenuncheat

Şi transformat e omul!

Îţi mulţumesc Isuse Sfânt

Pentru-a Ta biruinţă

Eu sunt creştin azi pe pământ

Prin a Ta suferinţă!

AMIN.