Poezie Frate, ai călăuzirea

Ca să ai călăuzirea

Pe calea ce e trasată,

E o taină nepătrunsă

De viaţa întinată.



Mulţi tînjesc în aşteptarea

Unei călăuze sfinte

Şi se-ntrebă: Unde oare,

Sunt urme adevărate?



Sunt şi tineri şi bătrîni

Ce nu-nţeleg multe taine

În trăirea-n rugăciuni

Şi-n a face fapte bune.



Dar de ai Cuvîntul viu

Zi de zi în a ta viaţă,

Nu mai eşti stingher, pustiu

Călăuza ţi-e speranţă.



Te inundă mulţumirea

Şi ştii voia Celui Sfînt

Frate, ai călăuzirea

Ce e dată în Cuvînt !



Ai o viaţă ordonată

Ai o cîrmă, ai un ţel

Ai fiinţa luminată?

Atunci, nu bîjbîi de fel.



Mulţi se-ntreabă despre taine

Nepătrunse-n a lor viaţă

Dar Cuvîntul e lumina

Ce ne umple de speranţă.



Cere să-ai călăuzirea

Depărtându-te de rău

Şi-atunci vine limpezirea

Domnului, prin harul Său.



Cîteodată îţi vorbeşte

Domnul şi prin încercare

Prin ce ţi se-ntîmplă zilnic,

Şi-atunci zici: "N-are valoare !"



Dar e drumul ce ne poartă

Înspre urma lui Isus,

Deci accept-o şi te roagă

Şi-atunci vei primi răspuns.



Nu-ţi tot pune întrebarea

Care-i drumul către cer,

Căci e presărat cu sînge

Cînd S-a jertfit Sfântul Miel



Azi sfinţeşte-te să vină

Domnul, cu lumina Sa

Să-ţi călăuzească paşii

Ca să poţi înainta.



Nu te teme, căci El ţine

Pînă-n veci Cuvîntul Său

Dar te luptă-n ce e bine,

Fugi de sfatul celui rău.



El nu vrea ca poticnirea

Să te robească mereu,

El îţi dă călăuzirea,

Păzeşte Cuvîntul Său !



Ţine-te mai strîns de haina

Şi de urma lui Isus

El te-ajută, te îndrumă

Pînă vei fi în ceruri, sus.

Amin