Poezie Fraţii lui Tata

FRAŢII LUI TATA

(GENEZA 37)



Citesc Cuvântul din Geneza despre blând Iosif şi-Israel,

Despre iubirea părintească şi ura fraţilor pe miel.

El, Iosif, cel mai mic din fire, cu Domnul se-ntâlnea în vis

Şi semnele primite-n pilde vesteau destinu-i neînvins.



Citesc Cuvântul din Scriptură şi am alături cei doi prunci:

Sunt dăruiţi de Domnul care-i Stăpân în cer şi pe pământ.

Le tălmăcesc povestea scrisă de Dumnezeu în Cartea Sa

Şi plâng cu lacrima ascunsă-n gând, la Iacov ce jelea…



„De ce ai ochii-n suferinţă, de ce-ţi curg lacrimi peste noi?” -

Întreabă pruncul mic din braţe şi-mi strânge ofu’n pumnii goi…

Mă uit la el şi-l văd pe Iosif, cu haina-i lungă, alb la faţă,

Şi caut groapa suferinţei unde cu toţi cădem odată…



Supus, smerit şi blând la fire, de pe genunchiu-mi drept răsare

O voce caldă şi senină – e frăţiorul cel mai mare…

Simţind Cuvântu-n revărsare, mă cercetează cu-alinare:

„Eu sunt aici, iubite tată, sunt Remus – primul tău născut!

N-ai a te teme! Pentru mine, Andrei cel mic e lucru Sfânt!

Nu-s mândru, nici rău nu-s la fire – sunt pom cu rod bun pe pământ,

Iar pentru Prâslea sunt tovarăş la drum întins, prin legământ.

N-ai grijă, tată! Nu te teme! Noi învăţăm un lucru azi:

Isus Hristos este cu tine iar tu ne creşti ai Săi urmaşi!”



„Dacă Andrei va fi om mare, eu, frăţiorul lui, smerit,

Am astfel Binecuvântare căci Dumnezeu ne-a ocrotit!

Când unul dintre noi se-nalţă, el face voia lui Isus,

Nimic nu se întâmplă-n viaţă fără să aibă vreun răspuns.

Noi suntem azi cu tine tată, dar mâine, când vom fi bărbaţi,

Noi, tatălui Ceresc îi suntem ostaşi creştini, fii devotaţi.

N-ai a te teme pentru Iosif! Eu, cel dintâi-născut îţi spun:

Suntem un trup şi o fiinţă şi mergem cu Isus pe drum!”



Şterg lacrima săpată-n barbă şi îi privesc cu blând suspin…

O, Doamne Sfinte, pentru tine îi cresc şi îi feresc de spini!

Ajută-mă să fiu bun tată! Pe Remus şi Andrei să-i cresc,

Să îi aduc la Tine Tată, în faţa Tronului Ceresc!

Tu să mă judeci după roade şi să-i struneşti pe calea Ta,

Să calce doar pe urma Celui ce viaţa Sa ne-a dat-o-n dar!

Alege-l Tu pe Iosif, Doamne, şi fă-l ostaş peste Sion,

Iar pe-al său frate - dă-i suflare în Harul dragostei de OM.

Îţi mulţumim, Dumnezeu-Tată că ne primeşti în Casa Ta

Şi dă-ne astăzi biruinţă prin pocăinţă-n Slava Ta!

Astupă groapa dezbinării, a urii fără de folos,

Zideşte-n fii tăi iubirea – dorinţa vieţii în Hristos!

AMIN.