Poezie Adio zbuciumari de durere...

Adio zbuciumari de durere...





*****

Lumina pătrunde-n noaptea posomorâtă,

Dezvăluind tot ce-i pitit, tainic ascuns.

Trezeşte la viaţă inima mohorâtă,

Ce-n fiorii morţii aproape a ajuns.



Încet, încet lumina rupe tăcerea,

Şerpuind pe unda razelor divine,

Aşterne în inimă toată liniştea,

Ce-nflăcărează zorile senine.



Şi orice tulburare ce vine în vale,

Cu zgomotul furiei trezind fiori.

Sub lumină rămâne fără urmă pe cale,

Şi ochii descoperă a cerului splendori.



Adio zbuciumări pline de durere,

Noaptea nu mă mai poate prinde.

Umplută prin har cu a Duhului putere,

Simt divina iubire cum mă cuprinde.





Amin!