Poezie Martisor (2)

Aş dori să pot trimite pentru tine,

plin de cântec,

de lumină

şi de dor,

Adevărul Frumuseţilor Divine

împletit în bucuriile senine,

minunat, iubit şi veşnic mărţişor.



Şi-aş dori ca mâna mea să ţi-l aşeze

nu pe inimă,

ci-acolo-adânc în ea,

ca frumoasă şi curată s-o păstreze,

ca un soare minunat să-ţi lumineze

şi să-ţi facă fericită viaţa ta!



C-Adevărul e podoaba minunată,

mai de preţ decât oricare talisman,

care nu se învecheşte niciodată

şi din ce în ce-i mai binecuvântată,

şi din ce în ce-i mai scumpă, an de an.



Iar în ziua Răsplătirii fericite,

când vedea-vom Veşnicia răsărind,

când ca miile de stele strălucite

străluci-vor inimile preaiubite,

cerurile minunat împodobind,



Printre ele, şi-al tău suflet să răsară

minunat şi binecuvântat odor,

strălucind ca prima zi de primăvară

pe frumosul sân al cerului, comoară,

un curat,

iubit,

şi veşnic mărţişor.