Poezie De-atâtea ori îmi dai putere...

De câte ori încep să cred că pot fi cineva,

Că lumea e făcută pentru mine , clipa să-mi trăiesc,

De-atâtea ori Tu mă atingi şi-n cercetarea Ta,

Îmi dai putere să-mi revin şi să mă umilesc.



De câte ori simt că nu pot înainta,

Şi-mi pare că nici paşi nu mai pot face , că-s olog,

De-atâtea ori Tu mă cuprinzi în mare mila Ta

Şi-mi dai putere să îngenunchez şi să mă rog.



De câte ori mă simt uitat şi viaţa-mi pare tristă,

Şi-un dor de cerul Tău albastru inima îmi frânge,

De-atâtea ori Tu îmi araţi că dragostea există

Şi îmi dai lacrimi şi putere să pot plânge.



De câte ori , nebun , eu Te trădez Isuse,

Păcătuiesc, şi-apoi îmi pare rău,

De-atâtea ori repari simţirile-mi distruse

Şi plin de dragoste , mă-mbraci în Harul Tău.



De câte ori simt că mă-ndepărtez de Tine

Şi că duşmanul mă atrage în capcana sa,

De-atâtea ori Tu cauţi şi găseşti în mine,

Credinţa şi puterea să te pot urma.



De câte ori aş vrea să Te privesc în faţă,

Să-mi pun capul pe pieptul Tău,să-Ţi mulţumesc,

De-atâtea ori, Cuvântul Tău îmi dă viaţă

Şi-mi dă putere-n aşteptare...să nădăjduiesc.