Poezie IERTARE ...

Eram ascuns in mine, si rataceam tacut

In drumul spre constiinta si spre judecata...

Atunci cu minta sfinta TU m-ai atins incet,

Pe cap si timple, si gindul meu a tresarit.



In gind atunci au navalit istorii lungi

Si pagini care au trecut de mult din viata mea

Si parca toata viata mi-am vazut din nou

Trecind ca filmul cu detalii parca-ncetinite...



Mi-a fost rusine ca erai acolo si TU vede-ai

Tot ceea ce vedeam si eu si inca si mai mult...

TU imi citea-ai si gindul si simtirea, de atunci

Si bine ma stiai cum sunt si-acum, caci tremuram...



Din taina gindurilor mele, am auzit un glas...

Il cunosteam, era CUVINTUL care ma-nvatat de mult

Cum sa ma rog si sa marturisecs naintea TA tot raul...

Sa las la cruce tot ce greu ma-apasa, sa primesc iertarea.



Si tot cautind in labirintul tainelor si-a mintii

Acolo am gasit un sul legat si pus de-oparte...

Cind l-am deschis, in el eu am gasit un LEGAMINT,

Pe care l-am facut in tinerete, si am tresarit atunci.



Era la fel de nou ca-n ziua care l-am adus la TINE

In el eu am promis sa te ascult si sa ramin cu tine.

TU peste tot ce eu am scris acolo MINA TA AI pus,

SI urma ai lasat in SINGELE TAU scris, IERTARE!