Poezie Pasare alba ...

Incet, incet lumina se duce departe...

Si totul se-ascunde cernite in umbra,

Pe drumul de coasta plutesc rotocoale,

De praf si de fum, de tacere sumbra.



Iata ca stoul de pasari rupe tacerea

Se-nvirt in tumbe deasupra de ape,

Glasul si aripile lor sporesc adierea

In vintul, tacut ce bate din spate.



Incet totul e-mbracat de inserare,

Serpuiund mai voioasa pe unda de apa,

O pasare alba la vale voioasa dispare,

Acolo isi are ea cuibul din citeva paie.



Parea ostenita pasarea blinda si lenta,

La jocul din fata casutei ascunse la mal,

Ramine o vreme asteptind un raspuns sa auda...

E tulbure clipa caci nimeni nu vine in cale,



Si vremea trece in scurgerea-i lenta,

In clipa din fata pirduta asteapta.

Dar cuibul tacut mai departe ramine...

Coboara pe mal singura pasare alba.



Adio meleaguri cu riu in cascade,

E ultima noapte in casa golita de pui.

Miresma de vara se duce incet de la mine,

Iar maine in zori voi pleca in tara departe.