Poezie Saul, în elanul tinereţii

Saul, în elanul tinereţii



Călătorea-ntr-o zi cu soare spre Damasc,

Un tânăr chipeş, prin vigoarea tinereţii;

Era-nsoţit de-o gardă mare de la Templu,

Ca să poată urmări pe-Ncepătorul vieţii.



Şi cum mergea încrezător, pe la amiază

Pe-un drum de ţară-mprejmuit cu flori,

Şi-n jurul său cu pajişti mândre, verzi,

Deodată, căzând, l-au apucat nişte fiori.



Căci o lumină, puternic de strălucitoare

L-a doborât insantaneu cu faţa la pământ,

Şi cum stătea el astfel, în pulbere plecat

A auzit, cum îl striga, un glas preasfânt:



- Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?

- Cine eşti Tu, Doamne? atunci a întrebat,

- Eu sunt Isus, cel pe care tu Îl urmăreşti,

Scoală-te, mergi în cetate şi vei fi ajutat!



Şi garda sa şi slujitorii, l-au dus în cetate

Căci orbise, de lumina cea strălucitoare,

Şi trei zile el a stat în post şi-n rugăciune

Pân-a venit Anania, şi i-a adus vindecare.



După ce-a vorbit de Domnul, din Cuvânt

Saul, ascultând, cu bucurie L-a acceptat,

Şi-a solicitat să intre în rândul ucenicilor

După care, Anania, s-a dus şi l-a botezat.



Flavius Laurian Duverna

17 august 2012