Poezie Astfel a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă-Gen.1:5-

La început a fost Cuvântul.

Şi Cuvântul fiind Dumnezeul Cel Viu,

a creat cerurile şi pământul.

Era linişte peste pământul gol şi pustiu

şi în tăcere, Dumnezeu se pregătea

să dea lumii viaţă...

Era seară şi doar El ştia

că va fi cândva dimineaţă.



La început era întuneric,

dar era plin de dragostea-I mare,

şi erau linişti ascunse-n adâncuri de suflet,

şi printre gânduri despre suferinţe viitoare,

Duhul plutea deasupra apelor

învăluite în ceaţă...

Era încă seară dar urma

în curând să fie şi dimineaţă.



Apoi,din tăcerile întunecate,

se aud trei cuvinte,

poate şoptite,poate cântate,

poate cu putere rostite:

" Să fie lumină! "

Şi lumina a venit în existenţă:sublimă,

şi magică,şi neînţeles de măreaţă.

Astfel a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă.



Cititorule,dacă rătăceşti în noapte cumva,

şi mori,de orice speranţă departe,

Cel Ce a zis la-nceput:"Să fie lumină!",

azi,tot El te poate salva.

El va zice privindu-ţi oasele moarte:

" Să fie viaţă! "

Căci după fiecare seară,

El aduce şi-o dimineaţă...