Poezie Va obosi pământul

Într-o zi va obosi pământul

Să poarte-atâtea vieţi nesăturate,

Va desbrăca atuncea tot veşmântul

Ca să asculte ce ia spus Cuvântul

Şi va dispare pe neaşteptate!



Într-o zi va obosi şi cerul

De munca ce i s-a încredinţat,

Vine-o vreme dată de Stăpânul

Când va schimba şi cerul şi pământul

Iar sfinţilor El le va fi-mpărat



Într-o zi vom auzi-o strigare

Acelui care ne-a răscumpărat,

Eşti oare gata pentru-ntâmpinare

Căci încurând Hristos pe nori apare

Să-şi ducă-acasă rodul câştigat!



Vine o zi şi nu mai este mult

Când trâmbiţa va răsuna pe munte,

Iar cel ce la respins va fi ca mut

Atuncea vor dori a Domnului Cuvânt,

Dar în zadar vor încerca să-L caute



Nu va mai fi un drum spre veşnicie

Iar poarta cerului va fi închisă,

Doar cei ce au băut din apa vie

Vor putea fi cu Domnul pe vecie

Doar pentru ei va fi uşa deschisă.



Tot ce a fost vestit în cartea sfântă

Până-n present, totul s-a împlinit,

De Dumnezeu orice fiinţă-ascultă

Lucrarea Lui e bine stabilită

Căci Universu-ntreg El la-ntocmit...



Singur doar omul, e ne-ncrezător

Şi pune la-ndoială nemurirea

De şi veni în lume-un Salvator

Să-ntoarcă păcătosul muritor

El totu-şi a respins răscumpărarea



În el mai zace-un fir de îndoială

Ce îl desprinde de-a vedea curat

Cu ochii vede lumea cea reală

Şi-aceea el o scoate la iveală

Credinţa pentru el nu a lucrat



Îi neagă deseori lucrarea-I sfântă

Î-I neglijează vocea Lui divină

Nepăsător trăieşte-n lumea moartă

nu crede că va fi o judecată

Ci doarme liniştit pe a lui pernă!



O dragul meu să nu te-nşele ceasul

Să nu fii amăgit de cel viclean,

Căci încurând va reveni Stăpânul

În foc va arunca pe tot păgânul

Doar sfinţi vor zbura la El cu élan.

2/17/2010