Poezie Drama Calvarului

Drama Calvarului



Şi dacă Doamne Bun, în dragostea-Ţi sfântă şi mare

N-ai fi gândit din veşnicii la planul sfânt de mântuire,

Atunci, era-n primejdie de colaps, marea Ta lucrare

Creată-n Univers, printr-un posibil duh de răzvrătire!



Căci toate acele lumi create, în starea de neprihănire,

Necunoscând păcatul greu şi urmările crude, nefaste,

Nu ar fi fost deloc în stare, ca să priceapă a Ta iubire

Şi nici n-ar fi putut, a înţelege adevărul şi-al cunoaşte.



Şi dacă Doamne Sfânt, în dragostea-Ţi nemărginită,

Nu ai fi dat pe singurul Tău Fiu, prinos supus jertfirii,

Atunci, era-n pericol cosmic... iubirea Ta cea infinită

Pentru-acele lumi din Galaxii supuse legilor orânduirii!



Căci numai Golgota, prin jertfa-I sfântă, consumată,

Cu-al ei, cel mai cumplit, şi cel mai îngrozitor coşmar,

A strălucit ca şi o torţă aprinsă-n noaptea-ntunecată

Şi-a răspândit în Univers, ferocea dramă... din Calvar.



Şi dacă Doamne Bun, în dragostea-Ţi sfântă şi mare

N-ai fi răbdat şi suferit, prin jertfa singurului Tău Fiu,

Atunci, în fenomenul luciferic, produs prin răsculare

În Univers, s-ar fi instaurat, domnia haosului pustiu!



Astfel toate lumile, vor glăsui-n cântări recunoştinţă

Căci ele-au fost create spre gloria şi slava-Ţi în mărire,

Şi că-n dragostea Ta mare ai vegheat să stea-n fiinţă

Prin taina ascunsă-n veacuri, a jertfei date din iubire.



Şi dacă Doamne Sfânt, în dragostea-Ţi, nemărginită,

N-ai fi pregătit şi salvarea, ca să păstrezi creaţiunea,

Atunci-n vastul Univers, s-ar fi instalat nestingherită

Domnia crudei morţi; dar a învins, biruind Raţiunea!



Şi-astfel, s-a cimentat, prin planul sfânt de mântuire

Şi prin realizarea lui,... atunci când Fiul, a fost înălţat,

Cea mai frumoasă şi mai scumpă, preţioasă mântuire

A harului şi a iubirii, din tragedia monstruosului păcat.



Flavius Laurian Duverna

25 februarie 2010