Poezie Aşa eram şi noi…dar..

Sunt atâţia oameni, ce trec pe lângă noi

Unii au cont în bancă, alţii nu, dar toţi sunt goi,

Trăiesc fără speranţă o viaţă ne-mplinită

Aleargă şi trudesc, dar fără de o ţintă..



Încearcă să ajungă cineva în viaţă

Îşi shimbă locuri de muncă sau vând produse-n piaţă

Nimic nu-i împlinesc dar prea târziu văd asta

Şi fără de nădejde părăsesc lumea aceasta.



Aşa eram şi noi, în goana după fericire

Râvneam şi alergam după împlinire

Voiam mereu mai mult, aveam în inimi sete

Doream o apă vie, neştiind unde se găseşte.



Dar într-o zi anume, ce Tu ai rânduit

O veste-atât de bună, noi am auzit:

Că Tu, Iisuse – Sfântul, neprihănit, curat

Te-ai dat pe Tine însuţi, ca jertfă pentru păcat!



Tu ne-ai creat pe toţi, unici pe-acest pământ

Ne-accepţi,ne creşti, lucrezi în noi atât de mult

Ne-ai mântuit şi vrei ca simplu şi cu dor

Să spunem şi la alţii pân’ vei veni pe nor.



..........................................



O, Tată, suntem slabi, ne iartă Tu te rog

Şi-ajută-ne să fim lipiţi de Tine, toţi!

Şi cu puterea Ta, prin Duhul Tău cel Sfânt

Să te vestim mereu cât suntem pe pământ!



Lucrarea e a Ta! Tu eşti Mântuitor!

Şi-n fiecare zi Te vrem în ajutor

Vorbeşte Tu prin noi, dă-ne călăuzire

Ca mulţi să te cunoască şi să îţi dea mărire!