Poezie Furtuna sigur va veni

Chiar dacă eşti pe-o mare lină,

Furtuna sigur va veni

Şi bolta chiar dacă-i senină,

Curând, de nori se va-nnegri.



Chiar dacă-ţi merge bine-n viaţă,

Urmându-şi toate rostul lor,

Poate veni şi-o dimineaţă

Ce-ţi va curma celestul zbor.



Căci Valea Plângerii e mare

Şi anevoie poţi s-o treci

Primejdii fi-vor pe cărare

Din ea până când ai să pleci.



De-aceea, fii cu luare-aminte

Asupra pasului ce-l faci,

Ascultă sfintele cuvinte

Ale lui Dumnezeu şi taci.



Nu spune vorbe din mândrie,

De n-ai fost încă încercat!

Şi nu striga de bucurie

Când cursa ta nu s-a-ncheiat!



Mai bine stai în priveghere

Şi fii de luptă pregătit!

Nu poţi gusta din înviere

Firea de nu ţi-ai răstignit!



Încrede-te-n Acela care

Pe valul mării a păşit

Şi c-un cuvânt, în mila-I mare

Furtuna grea a potolit.



Ia-L călăuză pe cărare

Prin Valea Plângerii când treci

Căci El, a morţii încleştare

A biruit-o pentru veci.



Călătorind cu El de mână

Nimic rău nu ţi s-o-ntâmpla,

Cu tine-n veci o să rămână

Şi biruinţă îţi va da.



Abia atunci, cu bucurie

Când vei păşi pe sfânt tarâm,

Vei zice: “Doamne, slavă Ţie,

Că m-ai păzit pe lungul drum!”