Poezie Poema iubirii...

Poema iubirii



La poarta de vise bat solii iubirii,

Cu miros de floare, tămâie şi izmă,

Inelul credinţei trecând în pereche,

În sunet de liră din gama străveche,



Candori semănate de mâna celesta,

Jertfite din muguri a fi împreună

De veghe la templu în legea slujirii

Şi-aprind felinare cu roua iubirii...



Robit fiecare şi fiecare domn totuşi

Egali cum petale în floare de lotuşi,

Trec mării furtună şi ies în lumină,

În rug înflorit din nimbul de taină



Şi muntele mută în marea trecută,

Pe podul cu-o Ană la talpă-nzidită,

Cu multă voire, răbdarea supremă,

Împlini-vor în fapt corinteana poemă...



Pe vatra prundită de floarea iubirii,

Ţin verdele crud în geana privirii

Şi muguri albaştri topesc de cu ziuă,

Când doruri răzbite în rugă se-aciuă



Şi-atunci laolaltă devin cerşetorii,

Cu inimi cioplite de dalta candorii

Legaţi pe vecie şi-n sfânta slujire,

Cerând să rămână ...exilaţi în iubire!



24.02.2010