Poezie Are Domnul o masura

Are Domnul



Are Domnul o masura,

Pentru orice-nvatatura,

Care vine si se-aseaza,

Si ogorul il brazdeaza.



Are Domnul chiar de-acum

O dorinta pe-acest drum.

Ca sa ne tinem lucrarea

Dupa cum trage cararea.



Si sa nu o facem noi,

De avem lucrarea-n toi.

Ca e sigur ca de vine

Multe va-ntreba pe-oricine.



Si dupa a Sa scriptura,

Ne-a lasat invatatura.

Ca sa fie aratata,

Calea cu lumina data.



Dar de multe ori si noi,

Ne grabim printre nevoi,

Si nu stam sa cugetam,

Ce vrea Domnul sa-nvatam.



El mai pune cate-un frate

Sau un sol sa zica toate.

Sa ne-ndemne cum se cere

Prin lucrarea la vedere.



Si de ti sabatul Lui

E porunca Domnului.

Ca sa ai o luminare

D-te la Isaia care,



Ne scrie amanuntit,

De ce Domnul negresit,

Nu asculta, nu-mplineste

Cererea n-o iscaleste.



Ca in post si rugaciune

El vrea sa fim cum ne spune.

Lanturi sa le rupem chiar,

Si sa dam paine in dar.



Sa fie a noastra cale

Unde sunt saraci in vale,

Sau pe cei ce stau pititi,

Si nu sunt decat sortiti



Sa se ascunda sub cartoane

Sau in lazi fara obloane.

Pentru ei suntem noi pusi,

Ajutor sa-i dam acusi,



Hrana ca sa fie -ngraba

Chiar de-i ultima ta treaba.

Si ramai fara de ea,

Stie Domnul de-i asa.



Am luat invatatura

Din Cuvantul din scriptura.

Sa pui samanta pe ogor

Ca sa aiba El cu spor,



Sa faca samanatura,

Implinindu-se masura.

Si atunci cand e nevoie,

Pregatit El lasa ploaie



Si peste samanta ta,

Ca sa fie doldora

Rodul tau ca rasplatire,

Daca-ai dat cu invoire.



Si nu de sila sa-mplinesti

Regula ce o citesti.

Apoi frate de-i vedea

Un flmand la usa ta,



Sau de hrana pentru duh

Nu lasa, trage la jug,

Ca plasa ta cu ajutor

Deschide pentru viitor,



Nu sti tu, cand El lucreaza,

Si ce faci iti binecuvinteaza.

Dar acel care rosteste

Vorbe multe si greseste.



Sau de spune cu tarie

Si sustine cearta, fie

Aratat in Cartea Sa

Ca n-asculta ruga sa.



El zice, trebuie sa ai

Pace, ca sa poti sa dai.

De sus este ea trimisa,

Unde se cere precisa.



Nu asa, ci sa te pui

Pe genunchi ca alta nu-i.

Cine stie adevarul

Vede tot si lasa cerul



Si asculta ruga ta

Daca sincer esti in ea.

Lumea tu scoate afara,

Nu cocheta cu ea pe scara.



Si nici ceasca de cafea,

Sa n-o pui in fata sa.

Are gandul sa te faca

Rob sa fi la a sa troaca.



Obligat si cum tu vrei,

Te conduce daca iei,

Sa asculti de ea te face,

Te suceste cum ii place.



Niciodata nu aduni

Intuneric cu lumini.

Nici un rau cu bun nu merge

Este scris in a Sa lege.



Ca sa fi in toate gata,

Cand va veni cu rasplata,

Te sileste sa asculti

Dar sa implinesti mai mult.



Ca e timp de pregatire,

Si tu ca sa fi-n marire,

Unde vor fi cei alesi,

Care au fost de-aici trimesi.



Ca sa ai peste masura,

Binecuvantari ceresti,

Si acum si-n vesnicie,

Trebuie sa te silesti.



Domnul ne iubeste tare,

Lasa moartea sa coboare

Si incet ne duce acasa,

Ca sa fim a Lui mireasa.



Unii azi sau pe la amiaza

Sau in zori cand nu e treaza

Lumea, face moartea ea

Numai voia-n fata Sa.



Ca este un Creator,

Si El are in control,

Totul chiar de nu se vede

Stie si mereu repede,



Un Cuvant de-ncurajare,

Celui cu lacrimi amare,

Sau bolnav, neputincios

Cazut poate chiar pe jos.



Nu e lauda decat Lui

Ca sa-i dam noi Domnului,

Ca inca pe noi ne vrea

Pregatiti in casa Sa.



Si azi prin iubirea Sa

El, spune cate ceva.

Dar sa implinim arata,

Voia Sa cea minunata.



Vom grabi venirea-n slava?

Sa ne pregatim degraba.

Sa spunem de a Sa jertfire,

De Isus si a Lui iubire.



De dragostea-i minunata,

Si mantuirea-i fara plata.

De la margini de hotare

Sa se-auda-ndepartare,



Mesajul de mantuire,

Pentru toti din omenire.



Amin