Poezie Ridică fruntea sus creștine!

Ridică fruntea sus creștine,

Mai îndrăzneț spre infinit,

Privește drept la Cel ce vine,

Fără-nceput, fără sfârșit.



Deschide ochii larg creștine,

Privește, totu-i trecător.

Ziua de ieri, azi nu mai vine,

Mai trece-un an curând în zbor.



Ridică-ți fața din țărână,

De la noroi și din păcat.

Ai fost creat de sfânta-I Mână,

Dar tu aproape ai uitat.



Nu da-napoi chiar dacă-i greu,

Iar uneori e foarte.

Te știu ești încercat mereu

Nu-ți ține nimeni parte.



Din nou ispita-ți face rău,

Lovindu-te din spate,

Te-ntrebi:" M-aude Dumnezeu,

Sau poate-I prea departe?"



Anevoioasă-i calea către Rai

Și crucea parcă-i tot mai grea.

Mai des se-aude, acel "vai"

Și soarta parcă-i tot mai rea.



Și totuș Tatăl știe toate,

Cât poți să duci atât primești.

Nu-ți dă mai mult, căci El cunoaște

Când e de-ajuns, să te smerești.



O, scumpi creștini, aceasta-i calea

Spre Dumnezeu, spre Paradis.

Nu e doar zâmbet, e și jale

Spre țărmul sfânt, țara de vis.



Isus ne vrea ca pietre vii,

Curați, sfințiți, fără de zgură.

Ținând aprinsele făclii,

Iertând, iubind fără măsură.



Înalță duhul sus creștine,

Mai mult efort spre Cerul Sfânt,

Cristos cu îngerii Săi vine,

Să-L intâlnim cu dor și cânt!

Amin!



22.02.2010.





"Noi însă nu sîntem din aceia care dau înapoi ca sa se peardă, ci din aceia care au credință

pentru mântuirea sufletului." Evrei 10.39.