Poezie Arfele din Salonta

ARFELE DIN SALONTA

21.02.2010 (1 Samuel 16:14-23)



Te laud Doamne-n cânt şi-n slove,

Cinstesc cu drag venirea Ta,

Slăvesc în poezii, prin strofe,

Iubirea Ta şi Jertfa Ta!



Dar mă gândesc şi mă cutremur:

La Saul – primul împărat,

Cum răutatea-i şi păcatul

Te-au supărat, Te-au depărtat…



Şi eu greşesc adesea Doamne

Prin vorbe, gânduri fără rost,

Şi, uneori, credinţa-mi doarme

Şi-s pocăit – dar ce folos?



Când de pe Saul luata-I mâna

Iar Duhul Tău L-ai depărtat,

I-ai dat o şansă – numai una:

Prin duhul rău l-ai îndreptat!



I-ai pus în minte nebunia –

Un stres ce-l chinuia intens,

Dar mila Ta Ţi-a stins mânia –

I-ai dat medicament ales:

Pe David, cu-a lui arfă sfântă

În dulci cântări Tu l-ai strunit

Şi instrument sfânt, de credinţă,

Prin Cartea Sfântă l-ai numit.



Îţi mulţumesc, o , Doamne Sfinte –

Ca Saul rătăcit şi rău –

Pentru cântări, pentru cuvinte,

Pentru toţi fraţii-n Dumnezeu!



Prin ei şi-a noastră Adunare,

Tu cânţi credinţă-n viaţa mea

Şi mulţi sunt instrumente Doamne

Ce cântă-n mine DRAGOSTEA!



Binecuvântă-i cu sfinţire

Şi dă-le har în Slava Ta

Să cânte astăzi pentru Tine:

„Isus e Domn în Salonta!”

Amin.