Poezie Foloseste-ne, Doamne!

FOLOSEŞTE-NE, DOAMNE!

(Vindecarea slăbănogului din Capernaum - MARCU 2:1-12)



Te văd bolnav şi apăsat,

De griji mărunte măcinat

Şi trist, şi gol, înlăcrimat,

Cu tot şi toate pari certat…

Pe frunte, oful ţi-e săpat,

Eşti încruntat, eşti supărat,

Satana te-a îngenuncheat…

Să te ridic, vreau, FRATE!



Te văd ca pe un slăbănog,

În pofte sufletu-ţi zălog,

Voinţa - ţi-e un cal olog,

Lumea te râde ca milog

Şi stai pitit ca-ntr-un bârlog…

Venim la tine, FRATE!



Şi eu şi el avem nevoi

Am fost flămânzi, răniţi şi goi,

Am fost înfrânţi, cu dări şuvoi

Şi duhul rău râdea de noi,

Iar sufletu’ zăcea-n gunoi…

Şi-am căutat un FRATE!



EL e aici, din veac în veac,

Vestit, iubit, de sfinţi chemat,

EL şterge lacrimi şi, cu-un leac,

Ne-aşteptă jos, e în cerdac,

Acoperişul de-l desfac…

ISUS ne prinde-n braţe!



Venim la tine, prieten drag,

Cu patul te purtăm pe cap,

Şi cu credinţa-mi, eu te scap

Din răul lumii, din păcat,

Tu de Isus eşti azi sculat,

Primeşte-L! EL te-a vindecat:

„Păcatele-s iertate!”



„Slăvit eşti Doamne Dumnezeu,

Şi te iubesc – sunt robul Tău!

Isus Hristos e Domnul meu

Şi Duhul Sfânt în noi, mereu!

Ai milă Tată, că ni-i greu…

Sfinţeşte, azi, poporul Tău!” -

Mă rog, cu tine, FRATE.



Şi dă-ne Doamne pocăinţă,

Şi har, o veşnică credinţă!

Şi dă-ne Doamne pat cu prieteni

Să-i ducem la Isus, asemeni

Cum alţi creştini cu noi s-au dus,

Cuvântul Viu ei ni l-au spus

Şi-a lor credinţă ne-a fost dar:

Isus ne-a scos din negru-amar!



Zideşte Doamne, azi, în noi

Credinţa sfântă din nevoi!

Şi fă-ne Doamne mărturii,

Şi fă-ne sfinţi printre cei vii!

Şi vino, Doamne!

AMIN!