Poezie Ce loc minunat

Eram pe un petec de cer amândoi

Eu, lutul, schimbat la cerescul Cuvânt,

Şi Cel ce veni să mă ia înapoi

În ţara cea sfântă să fim numai noi

La locul ceresc de El pregătit!



Acolo voi fi unde-i pace deplină

Şi dragoste-ai jocul trasat de Isus,

Acolo toţi sfinţii trăiesc în lumină

Iar lutul din nou se transformă în tină

Doar duhul e cel ce se duce în sus!



Eram pe un petec de cer şi priveam

Cum urcă înspre boltă fiinţe cereşti,

Acolo pe Domnu-n văzduh admiram

Privire-Ai măreaţă cu drag o priveam

Cântându-I cu sfinţii cântări îngereşti,



O Doamne ce loc, ce splendori minunate,

Ce cântec măreţ cântat fiind de sfinţi,

Va fi sus în cer când scăpa-vom de moarte

Şi fi-vom noi duşi pe întinderi înalte

Schimbaţi fiind în fiinţe cereşti îmbrăcaţi!



Acolo pe veci vom trăi în splendoare

Cu Cel care viaţa şi-a dat pentru noi,

În ţara de veci unde nu e durere

Ci sufletul trist va primi mângâiere

Acolo vom uita căci am fost în nevoi.



11.02.2010