Poezie Puntea

Într-un sat

Mai izolat,

Doi vecini

Creştini,

Se iubeau,

Se-ţelegeau

Ca fraţii,

Ca nimeni alţi,

N-aşa fel încât,

Niciodat nu s-au urât.



Dar un pârâu,

Fără frâu,

Ce din deal venea,

Casele le despărţea!

Dar ei au rezolvat,

Problema imediat.

Cu o scândură mai lată,

Au făcut o punte-n dată.

Şi-acum cănd voiau,

Vizite-şi faceau.



Dar într-o zi

Se ivi

Un duh de ceartă

Să-i desparta!

Şi-a reuşit,

Că nu s-au mai iubit.



Oamenii din sat

Au încercat,

Să-i împace

Dar n-au putut a face.

Se urau

Şi nu puteau,

De când căzură pradă,

Nici să se mai vadă!

Si unul mai înfuriat,

Scândura de la pârâu a luat!



Dar Acel ce ştie toate,

A văzut cele-ntâmplate,

Şi a coborât la ei

La ura lor făra temei!



Într-o zi fără de soare

În furtună,ploaie mare,

Vecinii plini de frică erau,

Că fulgere se-ncrucişau

Prin apropiere,

Dar a lor cadere,

Nu a fost pe om,

Ci a fost trăsnit..un pom

Care-atunci cand a căzut,

Punte iarăşi a făcut,

Peste-acel pârâu

Iar vecinii au pus frâu

Duhului de ceartă

Şi s-au iubit..ca altădată!

......



Dumnezeu de sus

O punte a pus.

Pacatul a facut ruptura

Prin Isus,avem legatura,

Prin Sfântul Miel,

Venim la EL!

Brisbane 09 11 2003