Poezie Metanoia

Metanoia



Universul neuronic

Cu celule programate

Ce cu dublă legătură

Sunt unite și legate,

Ca un univers galactic

Sub egide și sub flamuri

Ce-și arată-ncrengătura

Ca un arbore cu ramuri,

Se numește mintea noastră,

Materia cenușie

Studiată din vechime

De experți, precum se știe!



De la cei dintâi genetici

Pe structura omenească

Toți au studiat pe regnuri,

Încercând să deslușească

Cum functioneaza mintea

Filtrul gândurilor noastre

Labirintul fără capăt

Ca un cer stropit cu astre,

Concluzionând știința

Studiind deci pic cu pic

Au ajuns ca să conchidă

Că n-au înțeles nimic!...



E-o enigmă demonstrată

De toți doctorii din lume

Dar niciunul dintre-aceștia

Nu a reușit a spune

Cum acumulăm atâtea

Progresiv tot informații

Dezlegând pe cât se poate

Secretul de generații.

Și măcar c-avem atâtea

Informații cu duiumul

Către mintea omenească

N-a găsit niciunul drumul!...



Encefalul e-o uzină

Ce prepară informații

Fără greșuri sau eroare

Presupuneri și-aberații...

Totul se-nvârtește-n jurul

Unui singur sfânt nucleu,

Omul nostru nu-i doar "OMUL",

Ci e micul "dumnezeu"!

E creat cu-asemănare,

Cu identică amprentă

Să creeze și să aibă

O gândire permanentă!



De aceea nici el însuși

Nu poate să se pătrundă

Are autonomie

Și tendința să se-ascundă,

Posedă inteligență

C-o forță eoliană,

Miliarde de celule

În cutia craniană.

Chiar de-și neagă existența

Și în sine pretextează,

E un adevăr perpetuu

Cineva de sus veghează!



În subconștient gândirea

E tangentă tot mereu

Cu acea determinantă

Ce se cheamă DUMNEZEU!

Vom elucida enigma

Funcțiunilor gândirii

Doar când omul recunoaște

Originea provenirii!

E-o curentă aberantă

Scrisă în filozofie

Cum că omul ar descinde

Simplu din celula vie...



Sau că ar avea strămoșii

Descendenților din spiță

Afirmând prin controversă

Că se trage din maimuță!

Cum să afirmăm noi oare

Ca și ei fără clemență

Când noi știm : Din Domnul slavei

E a noastră descendență!

Noi avem un singur Tată

Și din ceruri obârșia

Dumnezeu e Tatăl nostru,

Ne minte filozofia!



Iată deci creștinii noștri

Gândirea o au schimbată!

Noi n-avem strămoș maimuța,

Ci pe Dumnezeu ca Tată!

Noi avem altă gândire,

Domnul a văzut nevoia,

Și această transformare

Se numește "METANOIA"

Metanoia e gândirea

Ce prin Duhul Sfânt lucrează

E schimbarea ce ne ține

Totdeauna mintea trează!



Când sistemul neuronic

E atins de Duhul Sfânt,

Avem echilibru psihic,

Bucurie pe pământ.

Mecanismele gândirii,

Rețele neuronale

Controlate sunt de Domnul

Cu-axiomele zonale.

Alchimia craniană

Furnizează informații

Prin sisteme de comandă,

Legăturile cu frații!



Precum creierul lucrează

Strâns ca un tot unitar

Tot așa în congregații

Să lucrăm și noi cu har!

S-avem sfânta legătură

Cu toți pe orizontală

Și cu Dumnezeu din slavă

Legături pe verticală!

Credincioșii ca celule

Să lucreze-n armonie,

Capul nostru numai Domnul

În biserică să fie!



Toate simțurile noastre:

Văzul - care sunt proorocii -

Și auzul - frații noștri

Care ascultă-aici cu toții -

Gustul care-arată mila

Pocăinței cum să fie

Și mireasma ce se simte

C-un odor de bucurie,

Toate sunt îngemănate

Prin butonul terminal

Prin credința ce lucrează

Simțul comportamental...



...............................



C-o așa gândire sfântă

Ne-ar plăcea să fim dotați

Căci de-aceea Domnul nostru

Ne numește cu El frați!

A lui Dumnezeu din ceruri

Să se facă toată voia,

Căci prin El avem noi astăzi

În structură METANOIA!



Amin febr.20.2010 Chicago

George Petre