Poezie În ciuda forţelor ostile...

ÎN CIUDA FORŢELOR OSTILE…



În ciuda forţelor ostile

Ce le-ntâlnim la orice pas

Petrecem nopţi, petrecem zile

Cuplaţi cu veşnicul ORAŞ.



Sunt opoziţii-n lumea urii

Nu zeci, nici sute, ci sunt mii

Dar mana sfântă a Scripturii

Ne poate de necaz scutii.



O, câte piedici sunt pe cale!

Şi vor mai fi c-aşa e jos

Dar nu ne îmbrăcăm în zale

Ci-n Mirele preasfânt, Hristos...



Cu El învingem şi himera

Şi oştile ce vin din iad

Ca să păteze atmosfera,

Să rupă proaspătul răsad.



În ciuda forţelor rebele

Ce vin s-aducă nepăsări

Noi tot privim, voioşi, spre stele

Şi tot ’nălţăm spre cer cântări.



Stăpânul lumii-ntunecate

Trimite solii lui perverşi

Ca să sădească stări uscate,

Să fim din Cartea Vieţii şterşi.



Ştim câte uneltiri produce

Acel din slavă alungat,

Cum vrea credinţa s-o usuce

În cei cu trai înmiresmat,



Cum soli şcolaţi în locuri sumbre

Vor să distrugă crezul sfânt,

Să ne învăluie în umbre

Ce-s conectate la mormânt...



Da-n lupte grele, opoziţii

Şi-n încercări de orice fel

Avem şi arme şi muniţii

Şi-avem privirea către ţel...



De-acolo vine ajutorul

Să rezistăm sub presiuni

Căci Tatăl e Ocrotitorul

Şi-oricând ne poate da minuni.



De-aceea teama-i alungată,

E viu curajul de-a lupta

Primi-vom veşnică răsplată

Când înaintea Lui vom sta.



Mai fi-vor piedici în cărare

Şi chiar capcane-om întâlni

Dar în Isus avem scăpare

În El speranţa s-a-mplini.



20 Februarie, 2010