Poezie Nu judeca! (2)

Un calator ,de drum lung obosit,

Sub un stejar de-ameaza s-a oprit.

S-a pus un pic pe spate sa se-n tinda,

Si sus,in pom.....zari o ghinda.



Si-a adus aminte-atunci ca intr-un an,

Ii crescu-se in gradina,un bostan.

Era mare ..ca piatra,foarte greu,

Si-atunci incepu sa-L judece pe Dumnezeu:



Doamne,Tu care toate le-ai creat,

De ce Bostanului greu i-ai dat,

O radacina asa de mica,

Un vrej subtire,se usuca si pica!



Iar pentru ghinda cea usoara

Ai facut ca sa rasara,

Ditamai... copac de mare,

Ca s-o tina in picioare?!!



Eu cred ca invers trebuia pus,

Ghinda jos,bostanul sus!



Tot judecand pe Creator ,

L-a prins asa un somn usor.

Si ce sa vezi,parcan adins,

Ghinda mica s-a desprins



Si-i cazuse chiar pe nas!

De-atunci c-o lectie a ramas,

Speriat se scula,si mirat

Pe Domnul n-a mai judecat!



Si tot deatunci..zise mai tot anul:

Bine ca n-a pus Domnu-n pom bostanul!