Poezie Ce craciun...

Cine este creştin…

Fie rău… fie bun

Cine este creştin

Are înc-un crăciun…



Ce crăciun…

O sărbătoare, acolo şi ea

Ca să nu zici c-a trecut anul degeaba

O sărbătoare fără sărbătorit

O sărbătoare, ce pare a fi doar un mit…



Ce crăciun…

O sărbătoare, acolo şi ea

În care avem tot mai mult ce mânca

Însă sufletul, rămâne flămând

Osteni, şi pribeag, şi gemând



Ce crăciun…

O sărbătoare

Cu brad, sau fără brad

Dar dacă în inima Cristos moare

Noi alergăm spre iad



Ce crăciun

O sărbătoare…

În care Cristos ar trebui să se nască

Dar nimeni nu-i dispus să-l primească

Şi astfel rămânem tot mai goi…

Osteniţi, şi cu inimile sloi.



Ce crăciun…

Uneori o păcătoasă sărbătoare

Fiindcă ne gândim numai la viaţa asta trecătoare

Şi uităm că dincolo de moarte şi mormânt

Rămâne după noi doar praf şi vânt…



Plini de boli şi suferinţi ne întoarcem în pământ

Trec crăciunele la rând şi-am uitat de Cel Prea Sfânt



E pământul tot mai greu…

Anii noştri-s tot mai grei

În acest crăciun străin

Când sunt doar un peregrin

Vreau să stau cu fraţii mei…

Vreau să stau cu Dumnezeu…