Poezie Apune iarasi soarele...

Apune iarăşi soarele neprihănii

Peste ogorul vieţii noastre părăsit

Căci ne-a cuprins din nou omida firii

Şi apa vieţii parcă încă n-am găsit

Şi-acum, când ne simţim aşa de goi…

Rămâi o Domnul meu , rămâi cu noi.



În noaptea grea şi lungă de-ndoială

Simţim cum toţi în jur s-au despărţit

Şi parcă şi privirea noastră ne înşală

Iar dragostea la toţi ni s-a răcit

Şi-acum, când parcă stăm în vânt şi ploi…

Rămâi Părinte bun , rămâi cu noi.



Se stinge iarăşi flacăra iubirii

Din inimile-n care încă pâlpâia

Căci ne cuprinse iarăşi legea firii

Să nu vedem nevoia altuia

Şi-acum când inimile ni-s doar sloi…

Rămâi o Domnul meu, rămâi cu noi.



Încet, Încet vedem că suntem mai puţini

Şi-a lui Hristos biserică e tot mică

Căci tot mai mulţi se duc în noaptea la străini

Împinşi parcă de-a diavolului frică,

Şi-acum când suntem numai noi…

Rămâi Isuse bun, rămâi cu noi.



Este târziu…şi suntem parcă prea străini

Se simte iarăşi ziua de apoi

Ca să ne-mparţi vecia de lumini…

Rămâi Isus iubit, rămâi cu noi

Şi-acuma când se simte ziua de apoi…

Noi te rugăm o Isus iubit … rămâi cu noi.