Poezie Frate!

Frate!

Te-ai gândit oare vreodat'

Sau măcar te-ai întrebat

Ce înseamnă un păcat?



Ai văzut de unde vine

Şi cum vrea să te ,,lumine"

Cum se lipeşte de tine?



Ai văzut cum el te poartă

Cum umbli din uşă-n poartă

Cum te schimbă şi te-mbracă?



Cum mereu te îmboldeşte

Şi sufletul tău pofteşte

Şi mereu, mereu doreşte



Tot ce crede că nu are;

Vrea să fie tot mai mare

Să nu aibe-asemănare.



Dar gânditu-te-ai tu oare

Că este un păcat mare

Când eşti în neascultare?



C-a pofti ce are altul,

C-a da vina pe tot satul

Nu-ţi spală ţie păcatul,



Cel la care doar gândeşti

Şi-apoi îl şi-nfăptuieşti

Şi-ncă te mai şi mândreşti!



Gândeşte-te frate dragă

Toată lumea asta-ntreagă

Vrea numai să te atragă;



Te îndeamnă neîncetat

Fără să te-ntrebi vreodat'

Dacă, e bine sau păcat.



Vrea numai să te distrugă

Necazul să te ajungă

Ochii tăi mereu să plângă.



Gândeşte-te frate bine

Că necazul mereu vine

Lipindu-se tare de tine.



Mustre-l Domnul şi-l respingă

Că doar El poate să-nvingă

De tine să nu se-atingă.



La umbra Domnului să stai

Şi slavă Lui mereu să-I dai

Dorind, păcat să nu mai ai.



A.N

13.07.2012 Răcăşdia C-S