Poezie Mamă Scumpă!

Mamă Scumpă!



Când mi-aduc aminte, Mamă,

De braţul tău cel cald şi dulce,

Abia atunci îmi dau cu seamă

Că-n suflet ai purtat, o cruce

Supusă fiind, la griji şi teamă!



N-ai vrut, nu ai dorit-o atunci,

Dar, o! Providenţa cea divină,

Ţi-a pus pe-umeri ca s-o duci

Dându-ţi dovezi că te sprijină

Şi îndemnul, ca să n-o arunci!



Şi-ai dus-o având inima frântă

Prin gândul veşnic al sperării,

Căci Domnul, te binecuvântă

Cu ceasul scump al vindecării,

Având dorinţa cea mai sfântă!



Nădejdea aceasta ce-ai purtat

De-alungul timpului în suflet,

S-ă întruchipeze-ai aşteptat

Să-ţi lumine, -al vieţii umblet,

Prin balsam sfânt, de alinat!



O! Mamă scumpă şi zdrobită

Ce ai purtat crucea cea grea,

'N-al vieţii drum, deşi mâhnită,

Nu te-ai dezis, în aşteptarea

Vegherii atât de nădăjduită!



Căci va veni şi vremea-odată

Când împreună, ne-om simţi,

Prea plini, de fericirea înaltă,

Prin starea care-om consimţi

C-o vom trăi pe veci laolaltă!



Astfel gândind, te-ai consolat

Spunând doru-n rugi fierbinţi,

Si-n pasul vremii, -ai acceptat

Sa-ţi porţi povara, în suferinţi

Cu gând la Domnul îndreptat!



Flavius Laurian Duverna

19 februarie 2010