Poezie Pslam de mângâiere

Psalm de mângâiere...



Când aplecăm genunchii la tronul rugăciunii,

Tu ne-nveleşte Doamne cu-aripele de îngeri

Şi-aprinde în adâncuri c-un fulgere tăciunii,

Să ne trezească tainic stelarele atingeri,



C-atât de des cădem în gheara lumii pradă,

Şi uităm din durere să facem treapta-naltă

Umbriţi de aşteptare şi cântec de paradă,

Rămânem dinafară doar slaba ei unealtă...



Ne-nsufleţeşte dar, cu psalm de mângâiere,

Risipă toamnele ce bat prin crude gânduri,

Păreri de rău deşiră din aspra cingătoare,

Când trist amar adună la talpile de vaduri



Şi-asemenea cum crinii sunt pâlnie luminii

Sorbind cu sete raze prin salbele de roua,

Când aplecăm genunchii la tronul rugăciunii

Un leac de curăţie presară în amforele nouă.



Apropiaţi ne ţine şi ruga ne-nfloreştre

Când semnul crucii îl îndreptăm la cer

Descopere-ne taina ce-adânc ne locuieşte,

C-atât de mult ne pasă de-aceia care pier…





20.02.2010