Poezie Doamne bun!...

Doamne bun!...



Doamne bun, iubirea-Ţi mare

Ce sus la Golgota Ţi-ai aratat,

E-atât de sfântă în grandoare

Căci grad, n-are de comparat.



Şi, privind la crucea din Calvar,

La jertfa-Ţi sfântă, din iubire,

Mă văd cuprins în sfântul har

De-acum cu drept la izbăvire.



În Ea, am să fiu răscumpărat

Ca să-mplinesc scopul, divin,

Prin drept, al sângelui vărsat

Edenul scump să-l am deplin.



Şi-a lui frum’seţuri, uimitoare

Să stau s-admir cu precădere,

Mulţimi de taine ce sub soare

Răspuns mereu, ele vor cere.



Şi din marea-Ţi, Înţelepciune

Să cercetez cu sârg, ardoare,

Conceptu-acelor lucruri bune

Ce au rămas neschimbătoare.



Să văd că-n planul pus la cale

Prin Jertfa singurului Tău Fiu,

S-a reîntregit tot voinţei Tale,

Din moarte omul, e-n veci viu!



Flavius Laurian Duverna

18 februarie 2010