Poezie Fratele mai mare

Tu Doamne din-nainte mai ştiut

Mai pus deoparte ca să Te slujesc,

Atunci am înţeles cât mai iubit

Pentru-aceasta vin să-Ţi mulţumesc



Ai priveghiat asupra vieţi mele

Iar când eram căzut, mai ridicat!

Să nu ajung cu cei răi, jos în vale

La greu în braţe Doamne mai luat!



Când valuri mari venit-au peste mine

Tu mâna ai întins-o Domnul meu

Şi valul l-ai oprit, căci el de Tine,

Ascultă, Căci Eşti Fiu de Dumnezeu,



Atunci când era greu pe drumul vieţii

Şi ostenit eram sub grea povoară

Tu ai venit în zorii dimineţii

Şi am simţit povoara mai uşoară!



Ai luat greul Doamne de pe mine

Şi l-Ai purtat pe umeri-Ţi brăzdaţi

Căci mai iubit şi-ai vrut să fiu cu Tine

Am înţeles atunci că suntem fraţi!



Tu, fratele mai mare şi puternic

Mai ocrotit căci mai iubit nespus!

Nu mai lăsat să trec prin întuneric

Să nu fiu prins de fiară şi răpus!



Iar când am rătăcit ublând prin lume

Tu mai căutat fără să Te opreşti,

Când mai văzut Te-ai coborât la mine

Şi mai urcat pe culmile cereşti!



De-am fost legat în lanţuri de cel rău

Mai dezlegat cu preţul vieţi Tale,

Te-ai dus la moarte Tu în locul meu

N-ai vrut o Doamne să rămân în vale!



Aşa a fost iubirea TA cea sfântă

Şi-am înţeles ce frate bun îmi Eşti

Vreau să trăiesc în ţara minunată

Cu Tine vreau să fiu că mă iubeşti.