Poezie Cautare...

Atatea lucruri in lumea asta exista,

Fara de rost, fara folos

Omul alearga, oriunde sa gaseasca

O pace lina...ceva frumos.



Te conformezi cu-asa putin din toate

Doar cu o floare, cu un zambet, cu nimic.

Si nu-ti dai seama omule, ca-n realitate

Le poti avea pe toate, chiar din plin.



Faci lucruri multe, lucruri fara numar

Ce-ti place poate, sau ce urasti,

Le faci insa caci asta-i legea firii,

O alta lege-n lume nu cunosti.



Ca sa castigi putina afectiune

Incerci sa faci eforturi mii si mii,

Nu te gandesti macar o clipa

Ca ai putea, fara nimic sa fi iubit.



In zbuciumul etern al vietii,

Omul se-ngroapa-n griji si-n intrebari,

Nu se gandeste, c-alta-i rezolvarea

Problemelor si-a lui mari zbuciumari.



Cauti mereu iubirea pura,

Si speri la oameni s-o gasesti,

Totusi, te zbati zadarnic, zgura

Tu omule, daca asa gandesti.



Opreste-te o clipa doar, si te gandeste

De fericit tu esti pe-acest pamant,

Si-ntreaba-te care-i motivul

Caci fericirea inca n-ai gasit.



Daca vei vrea ca viata ta intreaga

Sa-ti fie transformata pe deplin,

Atunci accepta dragostea mareata,

Pe Dumnezeu si harul Sau divin.



Din plin gusta-vei atunci fericirea,

Dragostea pura tu o vei gasi,

La tate lucrurile vedea-vei rezolvare

SI grijile pe veci se vor sfarsi.