Poezie Izbavirea

Demult, in culmea suferintei,

Zaceam cu sufletul pustiu.

In inima aveam durere,

In ochi doar lacrimi,

Si-ntr-o neagra noapte

Ma invarteam fara sa stiu.



Nu cunosteam ce-i fericirea

Ce simti atunci cand esti iubit,

Si, nici nu ma gandeam vreodata

Ca ar putea sa fie cineva

Sa ma iubeasca, sa ma salveze,

Sa-i pese de ce simt si sa fiu izbavit.



Dar am descoperit odata

Care mi-e rostul pe pamant,

Mi s-a schimbat viata toata

Iubire am primit in suflet,

Aveam acum destula,

ca sa dau si altora din ea

Si-adevarata fericire atunci eu am gasit.



Nu-i un secret atat de mare

Oricine o poate afla,

Poti sa o simti, sa vezi cum umple

Si al tau suflet pe deplin,

Primeste-l doar in a ta inima ranita

Pe Creatorul tau divin.



Pastreaza-ti inma de-acuma

Curata, atat cat vei trai,

Ca Tatal tau ceresc sa poata

Mereu in ea sa locuiasca,

Si fericirea ce-ai simtit-o,

Nicicand de-acum sa nu te paraseasca.