Poezie Placute sunt locasurile Tale

Placute sunt locasurile Tale Dumnezeu

Tânjeşte-n dor fierbinte si sufletul meu

Suspina sufletul în curteaa Ta

Acolo striga inima si fiinta mea



Acolo strig spre Tine Dumnezeul meu cel viu

Sub streasina un cuib de rândunică ştiu

Şi ea s-apropie de altarul Tău

De Tine, Impăratul, Domnul meu



Ferice de acei ce locuiesc în casa Ta

Că-n inima lor e încrederea

Prin valea plângerii când ei îşi au plimbare

Ei o prefac în locuri pline de izvoare



O ploaie timpurie merge până-n depărtări

Ş-o umple cu a Tale binecuvântari

Pe vale de se duc prin locurile rele

Ei pas cu pas merg din putere în putere



Se duc voioşi pe vale înspre ţara Ta

Da, Doamne Tu le-ai dat încrederea

Se duc spre Tine Doamne, spre Sion

In haine albe Doamne ,in siruri de un million



Şi mulţi asteapta cu finic primirea lor

Sa poata ca sa cânte în cerescul cor

Placuta este Doamne curtea Ta

Mai mult o zi ca mii altundeva